Lengua rumana: la patria de la Poesía. Cláudio Murilo Leal (Rio de Janeiro, Brasil). Traducción de Carmen Bulzan
A continuación presentamos el nuevo índice de poesía, "Lengua rumana: la patria de la Poesía", bajo la coordinación y traducción de la poeta de Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina) (Rumanía). La curaduría cumple dos propósitos, traducir una serie de poetas rumanos al español y traducir poetas en lengua española y portuguesa al rumano. Comenzamos con una selección de poetas brasileños, como parte de los contenidos dedicados a la literatura en lengua portuguesa.
Lengua rumana: la patria de la Poesía
Cláudio Murilo Leal (Rio de Janeiro, Brasil, 1937)
Solidão
Artica estrela
pombas que se vão.
Já posso vivê-la
vítrea solidão.
Um ritmo triste,
noturna canção
é o que resiste -
viver: solidão.
Pássaro caido
estrela sem lume
vozes e olvido.
Vitrea solidão,
estrela ilusória
mares de aflição.
Escrito na carne
A tua angústia
um sol a pino
gilete e ácido.
O teu medo
sal e vinagre
rosa que arde.
Teu sofrimento
álcool e sangue
vâo de ave.
Liberdade
Uma palavra
abre nos homens
a flor de esperança.
Liberdade.
Uma palavra
se inscreve nos muros:
uma palavra primavera.
Liberdade.
Um cântico
de fé e de paz,
fruto e conquista.
Liberdade.
Canção
Ruflar de cascata
no fundo da alma
em perdida mata.
Não mais silencia
mádida canção
a fantasia.
Ligeiras álulas
trasem do olvido
as mesmas fábulas.
Renasce outrora
dentro de mim
lúcida aurora.
Ausencia
Teu elixir
velha Ciencia
transforma a fluor
em pura ausencia.
Aquilo falta
isto e disperso
eternidade
So em meu verso.
Mas a saudade
ilude a lira
o tempo pára
tudo conspira.
Ilusão?
Borboleta passa
atrás dela saio
sera ilusão
na tarde de maio?
Ciranda chamava
eu já nem me lembro
seria o vento em
longinquo setembro?
Borboleta passa
na brisa fugiu
desfaz suas asas
nos ares de abril.
Canto
Cantou a cigarra
no fim do meu dia
será de trsiteza?
será de alegria?
Saudades de hoje
eu sempre teria
cantou a cigarra
a sua elegia.
Começa a verão
termina o meu dia
perdeu-se no ar
a minha alegria.
Tarde de mayo
Tarde tão quieta
tarde tão fria
melancolia.
Tarde tão branca
tarde tão leve
um sonho breve.
Tarde de maio
tarde singela
tarde sem ela.
Tu amor
Tu amor
estrella de Sirio
es un ramo
de blancos lirios.
Estrella blanca
amor de lirios
flores ardientes
como dos cirios.
Tu amor
lento martirio
esta tan lejos
estrella de Sirio.
Rama distante
luz de cirio
amor ardiente
branco delirio.
Monologo
Meu corpo ardia
como um sol
de meio-dia:
e você
tão fria.
Minha alma era
uma alegre manhã
de primavera:
que você
não via.
Nos dois lagos
dos meus olhos
havia mil afagos:
você não
sentia.
Singurătate
Arctică stea
porumbiță ce zboară.
S-o trăiesc abia
singurătate povară.
O măsură tristă,
cântarea nocturnă
e ceea ce rezistă -
singurătatea din urmă.
Pasăre visare
stea fără lumină
voci și uitare.
Singurătate-n tăcere,
stea iluzorie
mări de durere.
Scris în carne
Neliniștea ta
un soare placid
tăios și acid.
Frica ta
oțet și sare
roză arzătoare.
Suferința ta
sânge și alcool
pasăre în zbor.
Libertate
Un cuvânt
deschide în oameni
floarea speranței.
Libertate.
Un cuvânt
se înscrie pe ziduri:
un cuvânt primăvară.
Libertate.
O cântare
de sărbătoare și de pace,
fruct și cucerire.
Libertate.
Cântec
Foșnet în cascadă
în străfundul sufletului
din pierduta pădure.
Niciodată nu tace
curgătorul cântec
fantezia.
Aripi ușoare
aduc din uitare
aceleași fabule.
Se întoarce mâinele
în mine
lucidă auroră.
Absență
Elixirul tău
știință în esență
transformă floarea
în pură absență.
Acea lipsă
risipire mereu
veșnicie
doar în versul meu.
Dar dorul
lira-mi cânt inspiră
timpul trece
totul conspiră.
Iluzie?
Fluturele trece
după el alt rai
va fi iluzie
amiaza de mai?
Horă numită
amintire uitată
sau poate-o fi vântul
toamnă-ndepărtată?
Un fluture trece
în briza zurlie
își desface aripile
aer de-aprilie.
Cânt
Greierele cântă
la sfârșit de zi.
Va fi de tristețe?
Bucurie o fi?
Dorurile de azi
mereu le-oi avea
greierele cântă
elegia sa.
Începe și vara
sfârșește-a mea zi
s-a pierdut în aer
ce m-ar veseli.
Amiază de mai
Amiază liniștită
amiază-n colivie
melancolie.
Amiază atât de albă
amiază de nescris
un scurt vis.
Amiază de mai
amiază calmă părea
amiaza fără ea.
Amorul tău
Amorul tău
Sirius stea
este un buchet
de crini ca de nea.
Albă stea
amor de crini
flori arzătoare
ca două lumini.
Amorul tău
martiraj apus
e-atât de departe
steaua Sirius.
Buchet depărtat
lumină elixir
amor arzător
albul delir.
Monolog
Trupul meu ardea
ca un soare
de amiază
și tu
atât de rece.
Sufletul meu era
o veselă dimineață
de primăvară
pe care tu
nu o vedeai.
Cele două lacuri
din ochii mei
aveau mii de complimente
tu nimic
nu simțeai.
Claudio Murilo Leal s-a născut în Rio de Janeiro, Brazilia, în 1937 Este licențiat în litere neolatine, 1960.Profesor de literatură braziliană la Universidad Federal de Rio de Janeiro și la Universidad de Brasilia. Bursier la Facultad de Letras din Lisabona și lector de Literatura Braziliană în Centrul Latino-American de la Universitatea din Essex, Anglia. Doctoratul la Universitatea din Essex și la Universitatea Complutense din Madrid. Membru al mai multor Academii: Academia Carioca de Letras, Rio de Janeiro, Academia Luso-Brasileira ș.a. A publicat: Poemas (Poeme), 1959, Nuevos Poemas (Poeme noi), 1960, Fuente (Fântâna), 1961, Gesto solidario (Gest solidar), 1964, Las doce horas (Ora doisprezece), 1965, la Musa alienada (Muza alienată), 1971, Poemas de Amor (Poeme de dragoste), 1979, Cuaderno de Proust (Caietul lui Proust) - Premiul literar național de poezie al Instituto Nacional del libro, 1981, Reflejos (Reflexe), 1984 ș.a.
Cláudio Murilo Leal (Rio de Janeiro, Brasil, 1937). Es licenciado en letras neolatinas, 1960. Profesor de literatura brasileña en la Universidad Federal de Rio de Janeiro y en la Universidad de Brasil. Becario en la Facultad de Letras de Lisboa y lector de Literatura Brasileña en el Centro Latino-Americano de la Universidad de Essex, Inglaterra. Doctorado en la Universidad de Essex y en la Universidad Complutense de Madrid. Miembro de muchas academias, como: Academia Carioca de Letras, Rio de Janeiro, Academia Luso-Brasileira y.o. Publicó: Poemas, 1959, Nuevos Poemas, 1960, Fuente, 1961, Gesto solidario, 1964, Las doce horas, 1965, la Musa alienada, 1971, Poemas de Amor, 1979, Cuaderno de Proust – Premio literario nacional de poesía del Instituto Nacional del libro, 1981, Reflejos, 1984 y.o.
Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina). (Rumanía). Poeta, ensayista, traductora de/al español, catedrático en sociología, miembro de la Unión de Escritores de Rumanía y miembro de la Unión de Escritores Rio de Janeiro, Brasil. Su obra poética suma 15 libros de poesías, entre cuales: Peregrinando (2008), Vademecum (2013), Instantes españoles (2014), Armonías celestiales (2018), Sombra de la misteriosa luz (2019). Su obra poética fue traducida al: español, francés, inglés, serbio, portugués, japonés, árabe y apareció en muchas antologías internacionales de poesía. Ha traducido Miguel de Unamuno (poesía, novela, ensayos), Alfredo Pérez Alencart, Carmen Martínez y.o. Premios recibidos: el Diploma de honor de la Asociación „Vorba Noastră” de Viena (Austria, 2003), el Premio de Excelencia, Drobeta-Turnu-Severin (Rumania, 2011), el Premio Eminescu de traducción, Bucarest (Rumania, 2011), el Premio Umberto Peregrino y Gran Mérito Cultural, Rio de Janeiro (Brasil, 2016), Medalle d’or en el Festival Internacional de poesía ”Mihai Eminescu”, Craiova (Rumanía, 2017, 2019), el Premio de la Unión de Escritores de Rumanía para traducción (2018). Para su laborioso trabajo de traducción fue reconocido como Huésped distinguido de la Ciudad de Salamanca (2018), España.