La lengua rumana: La patria de la poesía. Sever Negrescu (Rumania). Traducción de Carmen Bulzan

 

 

 

A continuación presentamos el nuevo índice de poesía, "Lengua rumana: la patria de la Poesía", bajo la coordinación  y traducción de la poeta Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina) (Rumanía). La curaduría cumple dos propósitos, traducir una serie de poetas rumanos al español y traducir poetas en lengua española y portuguesa al rumano. Continuamos con una selección de los poetas rumanos.

 

 

 

 

La lengua rumana: La patria de la poesía

Sever Negrescu (Rumania)

 

 

Traducción del rumano al español de Carmen Bulzan (Carmen Peregrina)

 

 

 

 

 

SOY

 

el dulce misterio del dolor

de la palabra humilde

al otro lado de la calle de triste ardor

yo soy el que una vez será

soy un lecho de Gracia

de la Resurrección eterna

así que estaba llorando

sin saberlo más

pedir.

 

 

 

 

VÍA VITAE

 

entre el vientre materno y la cruz estoy

como en una tumba demasiado viva

balanceado solo por la palabra me voy

en un huevo una sílaba arriba

Virtud y pecado

llueve ahora en la noche

y mañana en día lloverá

la luz nos llamará

la oscuridad nos morirá

 

 

 

 

SALMO 20

 

Me gustaría escribir un poema

solo con mi sangre

en una noche tardía

empapado en Dios

como en Tinta

y es difícil para mí

si viniera de arriba

tal sangre

empapada en mi corazón

Dios humilde

lloraría

 

 

 

 

ORACIÓN PARA TI

 

             vamos, en cada momento

de la nieve de palabra

para correr en el cielo sencillo

después del santo que murió

 

             vamos, decirle la dulce poesía

el misterio de las resurrecciones desde cuando

la muerte no había sido reino

el cielo no había caído al viento.

 

 

 

 

ORACIÓN

 

Sacude el polvo de mis pies y déjame quedarme

en la casa donde duerme y una palma de un sueño divino

levanta mis ojos más allá del horizonte en el que me agolpé de tiempo oxidado

en mi mesa extingue mi llamada a sufrir canoso incumplido

 

perforarme los huesos con olas frías o cálidas

tu ruego a ti el que conoces en mi camino un agua sin orillas

te ruego ven en mi escritura porque la oscuridad me quema

y te ruego más sacudir el polvo de mi alma.

 

 

 

 

ORACIÓN PAGANA

 

Señor perdóname por decírtelo

deja de ser tan bueno

sé también Tu como nosotros

trueno duro sin lluvias

padre sin hijos

viñedo sin uvas

luz sin ojos

fruta sin brotes

madre sin pechos chupados

anciano sin consejos

río sin puentes

nido sin hormigas

Señor me detengo aquí

la oración comprometido en un susurro

como una Blanca buscada por enanos

como un mundo sin la frente doblada.

 

 

 

 

ORA

 

Yo no tengo dudas. Ni para vender

ni para dar. Sólo tengo bendiciones.

Qué esperáis de mí. Nunca se puede ver

que el núcleo del mundo está en cuatro rincones

 

Yo no tengo muchas palabras. Aquí una bolsa

cuánto capta una oración, pero complacerlo

mi dicho recibirles es grandiosa cosa

porque el anhelito sin palabras es anhelo.

 

 

 

 

ORACIÓN AL ATARDECER

 

Un borde de cielo despejado

fluye a través de mi corazón tarde

lentamente y sin veneno dejado

la sangre azul estornuda arde

en la noche de mi vida privada

llena con estrellas mi mirada

 

mis sienes latían sin aliento

puertas de iglesia caídas

al atardecer del hereje pensamiento

rodeado de palabras silenciadas

respiro fragancia de nieve

y el recuerdo que al infierno llegue

 

dónde estás dulce Señor santo

dime ahora por la noche del mundo

cuando te busco por las palabras canto

como un Homero cristiano y mudo

y tengo calor y miedo frío

no me dejes como el verso rio.

 

 

 

 

ORACIÓN

 

Lava a mi Señor el polvo de mi alma

por palabra iluminada desde el no ver

subirme de nuevo en tu ruta calma

en todo mi misterioso dolor a romper

 

Te ruego Padre Santo mi duda lo coge

y no lo crucifica en el camino

póngalo en un icono por la noche

cuando el sol duerme su destino

 

Y oremos mañana contigo tan

al amanecer de eternidad credencial

yo por un Cuerpo de Pan

Tú por mi Reino celestial.

 

 

 

 

EN ORACIÓN

 

Mis innumerables silencios a ver

se reunieron en pan perfectamente

de una palabra de hoy hasta ayer

golpeando los clavos en mi mente

 

sin saber no abrí al dueño

cuando el amanecer en compasión

cayó sobre mí la puerta de un sueño

y me desperté... en oración.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SUNT

 

taina dulce de durere

a smeritului cuvânt

peste drum de tristă vrere

sunt cel cândva fi-voi

sunt o albie de Har

din eterna Înviere

plângeam așadar

fără a mai ști

să cerem.

 

 

 

 

VIA VITAE

 

între pântece și cruce sunt

ca într-un prea viu cavou

legănat doar de cuvânt

o silabă într-un ou

Virtute și păcat

plouă acum în noapte

și mâine va ploua în zi

lumina ne va numi

întunericul ne va muri

 

 

 

 

PSALMUL 20

 

Aș vrea să scriu un poem

numai cu sângele meu

într-o noapte târzie

înmuiat în Dumnezeu

drept Călimară

și-mi este greu

dac-ar veni de sus

un astfel de sânge

înmuiat în inima mea

Dumnezeu supus

ar plânge

 

 

 

 

RUGĂCIUNE PENTRU TINE

 

              hai, în fiecare clipă

a ninsorii din cuvânt

s-alergăm pe cerul simplu

după sfântul ce-a murit

 

              hai, să-i spunem dulcea poezie

taina învierilor de când

moartea nu fusese-mpărăție

cerul nu căzuse-n vânt.

 

 

 

 

RUGĂCIUNE

 

Scutură-mi praful de pe picioare și lasă-mă să mai rămân

în casa în care doarme și-o palmă dintr-un somn divin

ridică-mi ochii dincolo de zarea în care m-am lovit de timpul ruginit

la masa mea stinge-mi chemarea de-a suferi cărunt neîmplinit

 

străpunge-mă prin oase cu valuri reci ori calde

te rog pe tine cel ce știi în calea mea o apă fără maluri

te rog să vii în scrisul meu căci întunericul mă arde

și te mai rog să-mi scuturi praful de pe suflet.

 

 

 

 

RUGĂ PĂGÂNĂ

 

Doamne iartă-mă că-ți spun

nu mai fii așa de bun

fii și Tu așa ca noi

tunet aspru fără ploi

tată fără de copii

vie fără struguri

lumină fără de ochi

rod fără de muguri

mamă fără sânii supți

bătrân fără sfaturi

râu fără de punți

mușuroi fără furnici

Doamne îmi opresc aici

ruga săvârșită-n șoaptă

ca o Albă căutată de pitici

ca o lume fără frunte aplecată.

 

 

 

 

RUGĂ

 

Eu nu am îndoieli. Nici de vândut

nici de dăruit. Am doar binecuvântări.

Ce-așteptați de la mine. N-ați văzut

că miezul lumii e-așezat în patru zări

 

Eu n-am cuvinte multe. Aici un săculeț

cât prinde-o rugăciune, dar vă implor

rostirea mea să o primiți măreț

căci dorulețul fără de cuvinte este dor.

 

 

 

 

RUGĂCIUNE LA APUS

 

O margine de cer senin

îmi curge prin inimă târziu

încet și fără de venin

sângele albastru străveziu

în noaptea existenței mele

înrourează privirea-mi cu stele

 

tâmplele îmi bat puternic

porți de biserici căzute

la apus de gând eretic

înconjurat de vorbe mute

respir mireasmă de zăpadă

și amintiri ce vor ca-n iad să ardă

 

unde ești Doamne dulce sfinte

spune-mi acum când noapte s-a făcut

sfios te caut prin cuvinte

ca un Homer creștin și mut

și-mi este cald și teamă rece

nu mă lăsa ca versul care trece.

 

 

 

 

RUGĂCIUNE

 

Spală-mi Doamne praful de pe suflet

prin cuvânt aprins din nevedere

urcă-mă din nou la Tine-n umblet

pe de-a-ntregul rupe-mi tainica durere

 

Rogu-te Părinte Sfinte îndoiala

nu mi-o răstigni pe drum

pune-o-ntr-o icoană seara

când și soarele adoarme-n scrum

 

Și să ne rugăm alături mâine

ardere de tot în zori de veșnicie

eu pentru un Trup de Pâine

Tu pentru cereasca mea Împărăție.

 

 

 

 

ÎN RUGĂCIUNE

 

Nenumăratele-mi tăceri

s-au strâns prescure-ntr-un cuvânt

de azi întruna până ieri

bătându-mi cuiele în gând

 

nebănuind nu am deschis

când zorii au căzut pe mine

duioasa poartă dintr-un vis

și m-am trezit… în rugăciune.

 

 

 

 

 

Sever Negrescu nació en el pueblo de Husnicioara, condado de Mehedinţi, en 1960. Graduado de la Facultad de Teología de Bucarest, es sacerdote en la comuna de Eșelnița, condado de Mehedinţi. Hizo su debut editorial con el volumen lírico Clopotul de rouă en 1995. En 2001 se convirtió en miembro de la Unión de Escritores de Rumania, rama Oltenia. Entre 2001-2008 fue asesor cultural del metropolitano Teófanes de Oltenia, editor-jefe de las revistas Mitropolia Olteniei y Cetatea creştină. Es el iniciador y coordinador de la Escuela Parroquial de Verano (desde 1996 y actualmente) en la que promueve los valores morales cristianos a través de la poesía religiosa y otras formas de educación no formal. Ha publicado varios volúmenes de versos de los cuales: Respirația ploilor (2001), Strigături în șoaptă, (2003, 2015), Nespusele tăceri (2006), Din cuvinte răstignite (2013), Psalmi de zi (s) (2018) y.o. Sus poemas, prosa y reseñas han aparecidos en diversas antologías, así como en las páginas de las revistas: „Luceafărulˮ, „România literarăˮ, „Ramuri", „Vestitorul Ortodoxieiˮ, „Al cincelea anotimp", „Ziarul Luminaˮ etc.  Para su poesía apreciada ha obtenido numerosos premios literarios entre cuales: Filocalia, București, România, 1995, Nicolae Steinhardt, Brașov, România, 1997 y, el  más recientemente, el Premio Carmen Peregrina, Glăvile, 2021.

 

 

 

Sever Negrescu s-a născut în satul Husnicioara, Mehedinți, în 1960. Absolvent al Facultății de Teologie din București, este preot în comuna Eșelnița, județul Mehedinți. A debut editorial cu volumul de versuri Clopotul de rouă,  în 1995. În 2001 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Oltenia. În perioada 2001-2008 a fost consilier cultural al Mitropolitului Teofan al Olteniei, redactor-şef al revistelor Mitropolia Olteniei şi Cetatea creştină. Este inițiatorul și coordonatorul Școlii parohiale de vară (din 1996 și în prezent) în care promovează valorile moral creștine prin poezia religioasă și alte forme de educație non-formală. A publicat mai multe volume de versuri dintre care: Respirația ploilor (2001), Strigături în șoaptă, (2003, 2015), Nespusele tăceri (2006), Din cuvinte răstignite (2013), Psalmi de zi (s) (2018) ș.a. Versurile sale, proză și recenzii i-au apărut în diverse antologii, precum şi în paginile unor reviste ca: „Luceafărulˮ, „România literară", „Ramuri", „Vestitorul Ortodoxieiˮ, „Al cincelea anotimp", „Ziarul Luminaˮ etc. Pentru poezia sa apreciată a obținut numeroase premii literare, printre care: Filocalia, București, România, 1995, Nicolae Steinhardt, Brașov, România, 1997 și, cel mai recent, Premiul Carmen Peregrina, Glăvile, 2021.

 

 

 

 

Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina). (Rumanía). Poeta, ensayista, traductora de/al español, catedrático en sociología, miembro de la Unión de Escritores de Rumanía y miembro de la Unión de Escritores Rio de Janeiro, Brasil. Su obra poética suma 15 libros de poesías, entre cuales: Peregrinando (2008), Vademecum (2013), Instantes españoles (2014), Armonías celestiales (2018), Sombra de la misteriosa luz (2019). Su obra poética fue traducida al: español, francés, inglés, serbio, portugués, japonés, árabe y apareció en muchas antologías internacionales de poesía. Ha traducido Miguel de Unamuno (poesía, novela, ensayos), Alfredo Pérez Alencart, Carmen Martínez y.o. Premios recibidos: el Diploma de honor de la Asociación „Vorba Noastră” de Viena (Austria, 2003), el Premio de Excelencia, Drobeta-Turnu-Severin (Rumania, 2011), el Premio Eminescu de traducción, Bucarest (Rumania, 2011), el Premio Umberto Peregrino y Gran Mérito Cultural, Rio de Janeiro (Brasil, 2016), Medalle d’or en el Festival Internacional de poesía ”Mihai Eminescu”, Craiova (Rumanía, 2017, 2019), el Premio de la Unión de Escritores de Rumanía  para traducción (2018). Para su laborioso trabajo de traducción fue reconocido como Huésped distinguido de la Ciudad de Salamanca (2018), España.