La lengua rumana: La patria de la poesía. Robert Șerban (Rumania). Traducción de Carmen Bulzan
A continuación presentamos el nuevo índice de poesía, "Lengua rumana: la patria de la Poesía", bajo la coordinación y traducción de la poeta Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina) (Rumanía). La curaduría cumple dos propósitos, traducir una serie de poetas rumanos al español y traducir poetas en lengua española y portuguesa al rumano. Continuamos con una selección de los poetas rumanos.
La lengua rumana: La patria de la poesía
Robert Șerban (Rumania)
Traducción del rumano al español de Carmen Bulzan (Carmen Peregrina)
PREPARACIÓN
saca las palabras
del poema
con la obstinación con la que
el abuelo sacó con el hacha
trozos de madera
de un pelo
hasta que lo afiló tan bien
que el pudiera pegarse
de un golpe
entre las costas del jabalí
en el vientre del lobo
del turón
saco del poema
versos enteros
y
palabras
una
después
otra
prepararlo
lo hago
pico
LLANTO
una mujer recoge las hojas caídas
en el patio entre los bloques
con una escoba de ramitas
sé esto sin ver nada
– acostarme en la cama con los ojos cerrados –
pero escucho el susurro rítmico de la escoba
y estoy seguro de que es una mujer
y no otra cosa
porque solo ellos siempre lloran
de una manera u otra
los muertos
DIOS NO HABLA CON NADIE
de algún tiempo
escucho sobre mí las mismas historias
que todo feo todo triste
y me alegro
eso significa que todo lo que he hecho últimamente
es
quizás
bueno y hermoso
es decir aburrido
y quién perdería el tiempo en estas cosas
no me enferme la sangre
porque escucho que Dios no habla con nadie
sobre ninguno de nosotros
MOSKOVA SKY, JA
a Markus Bundi
me gritas desde el tejado del Kremlin
que solo el que no vive no comete errores
gritas y tus pies resbalan
como si lo hubiera pisado
en la cáscara de una fruta exótica
que el viento la devolvió
sobre la iglesia en la Plaza Roja
un americano lanzó a El de Arriba
plátanos
los frutos del infierno
los frutos del mono de los cuales algunos de nosotros
descendemos
una señal que Dios también ha descansado
MUJERES
una mujer soltera
otra con un hijo
una otra con un perro
otra soltera
otra con un hombre
otra soltera
otra soltera
otra soltera
otra soltera
otra soltera
POEMA CONTRA EL SUEÑO
tanto lo siento
que tengo que irme a la cama
noche tras noche
es decir salir voluntariamente de la vida y sentarme
sin ninguna lucha
extenso
que
siempre me duermo con los ojos llenos de lágrimas
nunca sueño
probablemente sea la manera de la muerte de vengarse
y de no mostrarme absolutamente nada
cuando me despierto y me miro en el espejo
no me reconozco
tengo la cara descompuesta
y si no es un día soleado
así me quedo hasta la noche
cuando
no importa cuánto resistiría
el sueño me lleva al mismo lugar
aparentemente que no quiere hacerme
ni el más mínimo mal
SOLO
estoy bien solo
aunque casi todo me falta
tengo tiempo para ver a las hormigas
y levántalas en un dedo
tengo el coraje de arrojarme del puente al agua murmurada del lago
contar sin equivocarme los golpes en un carpen del pájaro carpintero
mirar las palabras de un libro
sin leerlos
tengo la locura de escalar un pilar olvidado en el medio del bosque
y a gritar el oso
tengo tiempo para buscar en mi memoria
los nombres de los colegas de la escuela primaria
e imaginarme cómo se ven ahora
tengo el poder de repetir siempre
que estoy bien solo
me siento muy bien
aunque
casi todo
me falta
NUESTROS HECHOS
al Christian Haller
si todas nuestras hechos
tendrían sombra
una terrible oscuridad envolvería la tierra
y cada uno iríamos temblándonos
como linternas
ningún niño miraría por la ventana
para ver si afuera hay tiempo de juego o no
sino encendería continuo fósforos
si nuestros hechos
fueran brillantes
quedaríamos todo el tiempo con los ojos cerrados
y nunca los veríamos
JOVEN Y TALIBÁN
cuando era joven y era talibán
me pusiera la mancha en un crítico literario
y en una presentación de un libro
me retorcí en ello
¿por qué sigues alabando a los poetas débiles?
realmente no importa
¿quién cómo y qué escribe?
el crítico parpadeó desconcertado
se devolvió un poco atrás
trató de sonreír
y me dijo pacificador
con una voz así
de abuela
que la poesía no perjudica a nadie
ni siquiera la poesía más peor
milagroso es que los hombres escriban
que tienen una preocupación que
de alguna manera los resuelve sus problemas
o al menos algunos de ellos
y que si no escribieran
se aferrarían a las estúpidos
harían tonterías
y también me dijo
así
conspirativo
deja de molestarte con los demás
tú escribe
que escribes bien
escribía mal
y me sentía mal
parecía que volaba en avión a través de los vacíos y
ya no sabía dónde tenía mi estómago
el agalla
el corazón
que tuve que quedar horas buenas
acostado en la cama
para recuperarme de alguna manera
pensaba que romperme
me había recogido la cara
mi nariz se había alargado
y mis ojos habían llegado al fondo de la cabeza
era como una vela y
me odiaba de un día al otro
pero seguí escribiendo y sufriendo
sin saber lo que tengo
y de donde me viene
al final entendí
pero no podía parar
estaba casi seguro de que en algún momento
voy a conseguir un verso adecuado
dos tres
tal vez incluso un poema entero
y me recuperaré
va a estar OK
pero me sentía mal
aún peor
y era mal
era
talibán
UN DESEO
quiero escribir
como si hubiera nacido
lleno de sangre de trozos de piel y restos de carne
con un grito grueso
extendido
del bárbaro negado de los suyo
en un bosque de estatuas romanas
que lo miran horrible y con desprecio
quiero escribir
con un rodillo de palabras
versos que salirse de las páginas
y aferrarse a las paredes de las ventanas de las puertas
como los hilos de una araña que atrapó un enorme insecto
que justo ahora se prepara para devorarlo
y
enloquecido de miedo
teje continuo continuo continuo
hasta cuando se derrita
en las sórdidas que se estiran - una camisa de la muerte
demasiado grande
y
demasiado delgado
PREGĂTIREA
scot cuvintele
din poem
cu îndârjirea cu care
bunicul scotea cu securea
bucățile de lemn
dintr-un par
până când îl ascuțea atât de bine
încât putea să-l înfigă
dintr-o lovitură
între coastele mistrețului
în burta lupului
a dihorului
scot din poem
versuri întregi
și
cuvinte
unul
după
altul
îl pregătesc
îi fac
vârf
BOCET
o femeie adună frunzele căzute
în curtea dintre blocuri
cu o mătură de nuiele
știu asta fără să văd nimic
– stau întins în pat cu ochii închiși –
aud însă foșnetul ritmat al măturii
și sunt sigur că e o femeie
și nu altceva
fiindcă doar ele jelesc întotdeauna
într-un fel sau altul
morții
DUMNEZEU NU VORBEŞTE CU NIMENI
de ceva vreme
aud despre mine aceleași povești
mai toate urâte mai toate triste
și mă bucur
asta înseamnă că tot ce am făcut în ultimul timp
e
poate
bun și frumos
adică plictisitor
și cine-ar pierde vremea cu lucruri de-astea
nu-mi fac sânge rău
fiindcă aud că Dumnezeu nu vorbește cu nimeni
despre nici unul dintre noi
MOSKOVA SKY, JA
lui Markus Bundi
îmi strigi de pe acoperișul Kremlinului
că numai cine nu trăiește nu greșește
strigi și picioarele tale alunecă
de parcă ar fi călcat
pe coaja unui fruct exotic
pe care crivățul l-a întors
deasupra bisericii din Piața Roșie
un american a aruncat Celui de Sus
banane
fructele iadului
fructele maimuței din care unii dintre noi
ne tragem
semn că Dumnezeu s-a și odihnit
FEMEI
o femeie singură
alta cu un copil
o alta cu un câine
alta singură
alta cu un bărbat
alta singură
alta singură
alta singură
alta singură
alta singură
POEM ÎMPOTRIVA SOMNULUI
atât de rău îmi pare
că trebuie să mă culc
seară de seară
adică să ies de bunăvoie din viață și să mă așez
fără nicio luptă
lat
încât
întotdeauna adorm cu ochii plini de lacrimi
nu visez niciodată
probabil e felul morții de a se răzbuna
și de a nu-mi arăta absolut nimic
când mă trezesc și mă privesc în oglindă
nu mă recunosc
am chipul descompus
iar dacă nu e o zi cu soare
așa îmi rămâne până noaptea
când
oricât m-aș împotrivi
somnul mă aduce în același loc
părând că nu vrea să-mi facă
nici cel mai mic rău
SINGUR
mi-e bine singur
chiar dacă aproape totul îmi lipsește
am timp să privesc furnicile
și să le ridic pe-un deget
am curajul să mă arunc de pe pod în apa mâloasă a lacului
să număr fără greșeală bătăile într-un carpen ale ciocănitoarei
să privesc cuvintele dintr-o carte
fără să le citesc
am nebunia să urc pe un stâlp uitat în mijlocul pădurii
și să strig ursul
am vreme să-mi caut în memorie
numele colegilor din școala primară
și să mi-i imaginez cum arată acum
am puterea să repet întruna
că mi-e bine singur
mi-e foarte bine
chiar dacă
aproape totul
îmi lipsește
FAPTELE NOASTRE
lui Christian Haller
dacă toate faptele noastre
ar avea umbră
un întuneric cumplit ar cuprinde pământul
și fiecare am merge clătinându-ne
ca niște felinare
niciun copil nu s-ar uita pe fereastră
să vadă dacă afară e timp de joacă
sau nu ci ar scăpăra întruna chibrituri
dacă faptele noastre
ar fi luminoase
am sta tot timpul cu ochii închiși
și niciodată nu le-am vedea
TÂNĂR ȘI TALIBAN
când eram tânăr și eram taliban
mi s-a pus pata pe un critic literar
și la o lansare de carte
m-am răstit la el
de ce tot lăudați poeții slabi?
chiar nu contează
care cum și ce scrie?
criticul a clipit năucit
s-a dat puțin înapoi
a încercat să zâmbească
și mi-a zis împăciuitor
cu o voce așa
de bunicuță
că poezia nu face rău nimănui
nici măcar poezia mai proastă
miraculos e că oamenii scriu
că au o preocupare care
într-un fel le rezolvă problemele
sau măcar o parte dintre ele
și că dacă n-ar scrie
s-ar ține de tâmpenii
ar face nerozii
și mi-a mai zis
așa
conspirativ
nu-ți mai bate capul cu alții
tu scrie
că scrii bine
scriam prost
și mi-era rău
parcă mergeam cu avionul prin goluri și
nu mai știam pe unde am stomacul
fierea
inima
încât trebuia să stau ceasuri întregi întins în pat
ca să-mi revin cât de cât
credeam că o să crăp
mă scofâlcisem la față
nasul mi se lungise
iar ochii o luaseră spre fundul capului
eram ca o lumânare și
mă urâțeam de la o zi la alta
dar continuam să scriu și să sufăr
neștiind ce am
și de la ce mi se trage
până la urmă am înțeles
dar nu mă puteam opri
eram aproape sigur că la un moment dat
o să-mi iasă un vers ca lumea
două trei
poate chiar o poezie întreagă
și o să-mi revin
o să-mi fie OK
dar mi-era rău
tot mai rău
și eram rău
eram
taliban
O DORINŢĂ
vreau să scriu
ca și cum m-aș naște
plin de sânge de bucăți de piele și resturi de carne
cu un țipăt gros
prelung
de barbar lepădat de ai lui
într-o pădure de statui romane
ce-l privesc îngrețoșate și cu dispreț
vreau să scriu
cu un tăvălug de cuvinte
versuri care să iasă din pagini
și să se agațe de pereți de ferestre de uși
ca firele unui păianjen care a prins o insectă uriașă
ce tocmai se pregătește să-l devoreze
și
înnebunit de frică
țese întruna întruna întruna
până când se topește
în ațele ce se întind – o cămașă a morții
prea mare
și
prea subțire
Robert Șerban (Rumanía, 1970). Escritor, periodista, editor y organizador de programas de televisión. Presidente del Festival Internacional de Literatura de Timisoara, editor de la revista Orizont, productor del espectáculo „Piper pe limbaˮ (TVR Timișoara y TVR 3). Licenciado en la Facultad de Construcciones, Universidad Politécnica de Timisoara (1995) y en la Facultad de Artes y Diseño, Departamento de Historia y Teoría del Arte, Universidad del Oeste de Timisoara (2011). De los volúmenes de poesía: Firește că exagerez, 1994; Odyssex, 1996; Timișoara în trei prieteni, 2003; Cinema la mine-acasă, 2006; Moartea parafină, 2010; Puțin sub linie, 2015, Tehnici de camuflaj, 2018, Poemul curcubeu. Un experiment, 2021 y.o. Libros publicados en extranjero: Heimkino, bei mir (Alemania, 2009), Биоскоп у мојој куђи / Cinema la mine-acasă (Serbia, 2010), Illatos koporsó (Hungría, 2012), Feintod (Alemania, 2018), Nah an der Gürtellinie (Alemania, 2018), Ein plötzlich erlöster Glücksritter (Alemania, 2018), Azbest (Serbia, 2019). En 2015, publicó, en francés, La mort parafinne (la segunda edición, 2019).
Ha sido invitado en festivales internacionales de literatura y ha realizado lecturas públicas de su poesía en: Serbia, Alemania, Suiza, Austria, Hungría, Israel, Polonia, Ucrania, República Checa, Gran Bretaña, España, Portugal, Bélgica, Dinamarca, China. Apariciones en antologías y revistas en los siguientes idiomas: alemán, serbio, húngaro, polaco, checo, inglés, español, francés, italiano, holandés, macedonio, danés, noruego, hebreo, sueco, árabe, ucraniano, yiddish, portugués, etc. Ha ganado numerosos premios y distinciones, entre los que destacan: el Premio de Debut de la Unión de Escritores de Rumania (1994), el Premio de la rama Timișoara de la Unión de Escritores (1999, 2004, 2006, 2011), el Premio a la Excelencia de la Rama Timișoara de la Unión de Escritores de Rumania (2000), el Premio de la revista Poesis (2004), el Premio de la revista Observator cultural para el mejor libro de poesía de 2006, El Premio de Excelencia del Ayuntamiento de Drobeta-Turnu Severin (2009), el Premio de la Revista Luceafărul de dimineată (2011), el Premio de poesía de la Revista Orizont (2015), el Premio Radio România Cultural para poesía (2016), el Premio de la revista Ateneu para poesía (2016) y.o.
La Presidencia rumana le otorgó la orden el Mérito Cultural en el rango de caballero.
ROBERT ȘERBAN (ROMÂNIA) (n. 1970) Scriitor, jurnalist, editor și organizator de programe de televiziune. Președintele Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara, redactor al revistei Orizont, realizatorul emisiunii „Piper pe limbă” (TVR Timișoara și TVR 3). Licențiat al Facultății de Construcții, Universitatea Politehnica Timișoara (1995) și al Facultății de Arte și Design, secția Istoria și Teoria Artei, Universitatea de Vest Timișoara (2011). Dintre volumele de poezie: Firește că exagerez, 1994; Odyssex, 1996; Timișoara în trei prieteni, 2003; Cinema la mine-acasă, 2006; Moartea parafină, 2010; Puțin sub linie, 2015, Tehnici de camuflaj, 2018, Poemul curcubeu. Un experiment, 2021 ș.a. Cărți publicate în străinătate: Heimkino, bei mir (Germania, 2009), Биоскоп у мојој куђи/ Cinema la mine-acasă (Serbia, 2010), Illatos koporsó (Ungaria, 2012), Feintod (Germania,2018), Nah an der Gürtellinie (Germania, 2018), Ein plötzlich erlöster Glücksritter (Germania, 2018), Azbest (Serbia, 2019). În 2015, a publicat, în limba franceză, La mort parafinne (ediţia a II-a, 2019).
A fost invitat la festivaluri internaționale de literatură și a susținut lecturi publice din poezia sa în: Serbia, Germania, Elveția, Austria, Ungaria, Israel, Polonia, Ucraina, Cehia, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Belgia, Danemarca, China. Apariții în antologii și reviste în limbile: germană, sârbă, maghiară, poloneză, cehă, engleză, spaniolă, franceză, italiană, olandeză, macedoneană, daneză, norvegiană, ebraică, suedeză, arabă, ucraineană, idiș, portugheză etc. A obținut numeroase premii și distincții, dintre care: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994), Premiul filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor (1999, 2004, 2006, 2011), Premiul de Excelență al Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (2000), Premiul revistei Poesis (2004), Premiul revistei Observator cultural pentru cea mai bună carte de poezie din 2006, Premiul de Excelență al Primăriei Drobeta-Turnu Severin (2009), Premiul revistei Luceafărul de dimineață (2011), Premiul revistei Orizont pentru poezie (2015), Premiul Radio România Cultural pentru poezie (2016), Premiul revistei Ateneu pentru poezie (2016) ș.a.
Președinția României i-a acordat ordinul Meritul cultural în grad de cavaler.
Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina). (Rumanía). Poeta, ensayista, traductora de/al español, catedrático en sociología, miembro de la Unión de Escritores de Rumanía y miembro de la Unión de Escritores Rio de Janeiro, Brasil. Su obra poética suma 15 libros de poesías, entre cuales: Peregrinando (2008), Vademecum (2013), Instantes españoles (2014), Armonías celestiales (2018), Sombra de la misteriosa luz (2019). Su obra poética fue traducida al: español, francés, inglés, serbio, portugués, japonés, árabe y apareció en muchas antologías internacionales de poesía. Ha traducido Miguel de Unamuno (poesía, novela, ensayos), Alfredo Pérez Alencart, Carmen Martínez y.o. Premios recibidos: el Diploma de honor de la Asociación „Vorba Noastră” de Viena (Austria, 2003), el Premio de Excelencia, Drobeta-Turnu-Severin (Rumania, 2011), el Premio Eminescu de traducción, Bucarest (Rumania, 2011), el Premio Umberto Peregrino y Gran Mérito Cultural, Rio de Janeiro (Brasil, 2016), Medalle d’or en el Festival Internacional de poesía ”Mihai Eminescu”, Craiova (Rumanía, 2017, 2019), el Premio de la Unión de Escritores de Rumanía para traducción (2018). Para su laborioso trabajo de traducción fue reconocido como Huésped distinguido de la Ciudad de Salamanca (2018), España.