La lengua rumana: La patria de la poesía. Petru Andrei (Rumanía). Traducción de Carmen Bulzan

 

 

 

 

La lengua rumana: La patria de la poesía

Petru Andrei (1946)

(Pseudonim / seudónimo Petruș Andrei)

 

Traducción del rumano al español de Carmen Bulzan (Carmen Peregrina)

 

 

 

 

El romántico Petruș Andrei, residente en la Moldavia central (pero con raíces del condado de Neamț), pasó por Dante y Petrarca, que invoca, a través de Eminescu y Voiculescu siendo igualmente actualizado con la sonetista actual.

Acad. Constantin Ciopraga

 

 

 

 

 

DESTINO

 

Hecho de piedra dura y arcilla, aquí,

Bajo los abetos, en la montaña nací

Con un murmullo suave y reconfortante

Como Bistricioara a la fuente.

 

Desciendo al mundo serpenteando,

Colosos de piedra rodeando,

Resbalando, siempre fluir

Mi destino para cumplir.

 

Bajo el umbral de roca y en mi mente

Voy a brotar eternamente.

Apenas soy, en la cintura del país, un hilo,

Seré, tal vez, algún día, un río.

 

 

 

 

LA MADRE

 

Palma invisible

mi frente toca en hora,

De un ser querido

me recuerdo ahora

Cuando desaliento

sobre los huesos nieva,

entonces el alma hierva

de un caliente pensamiento.

 

Los que nos dieron con ardor

vida de su amor mudez

Y son llamados al Señor

por siempre viven otra vez

Como, desde arriba, desde el cielo

y de la inmortalidad,

de guardia Ángel Blanco de hielo

para nosotros sea en eternidad.

 

 

 

 

NIÑEZ

 

Tu sonrisa infancia,

Y el encanto que tienes, raízo

En mi alma me traiga alegría

Como si estuviera en el paraíso.

 

Y tus ojos claros como el cielo

Y tú plateada voz

Hagan más claro el misterio

Por qué quiero ser un niño otra vez.

 

Vagar con otros niños parecidos,

Correr pares - parejas

Arriba, en lugares acordados,

Llevar cerezas a las orejas.

 

Se acerca el tiempo sin ciencia,

Es un alambre grande en nidos pequeños,

Y nos esperan al borde de la impaciencia

Corazones tiernos de abuelos.

 

 

 

 

RESURRECCIÓN

 

Estuvo en tu paraíso, infancia,

Y crecí rico en caricias,

Me encantaron trinos de distancia,

Me mimarían suaves brisas.

 

Me atrajeron los meandros del amor

Y a la vida plena altar elevé,

Pero las rosas se marchitaban peor

Y de repente solo me encontré.

 

El juego del amor y el trabajo me sostén,

Ser Tu elegido, no me esperé

Y apenas cuando escuché Tu orden,

Del sueño profundo me desperté.

 

Y entendí cuál es mi destino,

A la mi mente juvenil el credo se revelé

Y, por el mandato divino,

Como Lázaro, por Palabra, resucité.

 

 

 

 

EL RONDEL DEL ESTUDIANTE

 

Yo era, como si fuera ayer, un estudiante,

¡Qué tiempos y qué vida, Dios mío!

Con esos perfumados otoños en rio

Lo cual los amaba ardientemente.

 

Miraba entonces más insistente

Y flores y damas adornadas diario,

Yo era, como si fuera ayer, un estudiante,

¡Qué tiempos y qué vida, Dios mío!

 

En Copou otra vez estoy presente

Y el santo tilo me invita al sueño

Aunque, durante siglos, estoy absolvente

Rejuvenezco un nuevo otoño...

Yo era, como si fuera ayer, un estudiante.

 

 

 

 

¡DIOS, QUÉ JÓVENES ÉRAMOS!

 

Casi cada semana, con alegría

Hacia Chiriţoaia o Copou -

Y en la luna llena y Crai Nou -

Mano a mano por la vida diaria.

 

Y de la vida nos disfrutábamos...

¡Dios, qué jóvenes éramos!

 

En Ciric o incluso en la Bóveda Fría

Resonaban cantos estudiantiles,

Incluso de Transilvania, canciones miles,

Porque sabíamos que significaba „alegría”.

 

Y de la vida nos disfrutábamos...

¡Dios, qué jóvenes éramos!

 

Dejábamos de la universidad todos en éxtasis,

Nos convertíamos en pobres maestros,

El que tiene saber no tiene dineros,

Eso es justo en nuestro País.

 

Pero de la vida nos disfrutábamos...

¡Dios, qué jóvenes éramos!

 

Ahora no hay más fiestas, han partido

Algunos de nosotros, versus tempus,

Para estar a la diestra de Jesús

Cuando cruza el Iluminado Camino.

 

¡Dios, qué jóvenes éramos!

¡Cuando de la vida nos disfrutábamos!

 

 

 

 

FAMILIA

 

La familia, que yo sepa, es santa

Y la patria es la familia extensa

Lo que no se deja sin defensa

Y que no tiene miedo de que lo falta.

 

También significa anhelo eje,

Donde tu corazón canta

Y el buen Dios te encanta

Y el ángel de la guarda te protege.

 

Los niños son como las flores al sol,

Y, hasta que vayan a casarse, otro rol,

Se quedan alrededor y te iluminan.

 

Todos estamos en el mar del amor

Ellos hacen todo con mucho ardor

Y junto a ellos nuestras almas vibran.

 

 

 

 

QUÉ ELIGES SER...

 

¿Qué eliges ser en tu vida, hermoso?

Un esclavo, si lo eres, sueñas con la libertad,

Es difícil ver el libertinaje en la sociedad

Cuando tú cruzas el valle lagrimoso.

 

Como Esopo anhelaba de la verdad,

Tienes sed de cosa fascinante

Te gustaría ir por el camino brillante

Y en la paz vivir también tú en la Ciudad.

 

Si me pregunta el Señor, de su cargo,

Que me gustaría recibir de lo divino algo,

Y podría darme la deidad como favor,

 

Desde que se me ofrecería,

Sólo dos valen la pena viviría:

La AMISTAD primero y luego el AMOR.

 

 

 

 

DESPEDIDA

 

Me iré una vez revelada

En algún lugar, no por venir,

En una noche estrellada

Partiré un poco a morir.

 

Dejaré todo atrás

Porque me voy sin celo

Y pondré sólo las alas

En mi equipaje para el Cielo.

 

Por lo tanto, os dejo prueba

Todo que lo mejor tengo:

Sol suave y luna nueva

Que no hay donde los pongo.

 

Dejo luceros y estrellas

En su luz a disfrutar,

Las aguas quedan eternas

No escucho que os disputar.

 

Para deleitarles, os dejo

Los pájaros con sus cantos,

Altas montañas y el mar ancho

Suelos queridos y santos.

 

Partiré al brazo de una dama

Navegando por mares de anhelo

Subiendo al cielo mi alma

Sobre las alas de un ángelo.

 

Y llevaré conmigo sólo

Las lágrimas de mis versos.

Y dejaré el amor todo

Compartirlo entre vosotros.

 

 

 

 

CANCIÓN DE LA LUNA

 

Hoja verde belladona

Me hirió un casco de luna

En una noche de resurrección

De mis heridas fluye miel sin guion.

 

Necesitaría polvo de estrellas

Para curar mis heridas aquellas.

Noches seguidas deambulo

Para descubrir el curador grillo

 

Desencantarme, encantarme

Mi alma acariciarme

Pero no encuentro, de decenio,

Al corazón herido el remedio

 

Solamente noches de luna

Y un vaso de belladona

 

 

 

 

 

 

 

 

Romanticul Petruş Andrei, rezident în Moldova de mijloc (dar cu rădăcini nemţene), a trecut prin Dante şi Petrarca, pe care-i invocă, prin Eminescu şi Voiculescu fiind la curent, deopotrivă, cu sonetistica actuală.

 

Acad. Constantin Ciopraga

 

 

 

 

 

DESTIN

 

Din piatră dură și din lut

Sub brazi, în munte m-am născut

Cu susur blând, alinător

Ca Bistricioara la izvor.

 

Cobor în lume şerpuind,

Coloşi de piatră-ncercuind,

Alunecând, curgând mereu

Să împlinesc destinul meu.

 

Sub prag de stâncă în pripor

Voi izvorî nepieritor.

Sunt fir abia-n al ţării brâu,

Voi fi, poate, cândva, un râu.

 

 

 

 

MAMA

 

Palmă nevăzută

fruntea mea atinge,

De-o fiinţă dragă

îmi aduce-aminte

Când pe amintire

şi pe oase ninge,

Sufletul se-ncinge

de un gând fierbinte.

 

Cei ce ne-au dat viaţă

din a lor iubire

Şi-s chemaţi la Domnul

pe vecie-nvie

Ca, de sus, din ceruri

şi din nemurire,

Înger alb de pază

nouă să ne fie.

 

 

 

 

COPILĂRIE

 

Surâsul tău copilărie,

Și farmecul pe care-l ai

Mi-aduc în suflet bucurie

De parcă-aș fi și eu în rai.

 

Și ochii tăi senini ca cerul

Și glasul tău cel argintiu

Îmi fac mai lămurit misterul

De ce vreau iar copil să fiu.

 

Să zburd cu alți copii de-o seamă,

Să alergăm perechi – perechi

Sus, pe a dealului sprânceană,

Purtând cireșe la urechi.

 

Se-apropie vacanța mare,

E larmă mare-n cuiburi mici,

Și-așteaptă-n prag de nerăbdare

Duioase inimi de bunici.

 

 

 

 

ÎNVIERE

 

Am fost în raiul tău, copilărie,

Şi am crescut bogat în mângâieri,

Mă încântară triluri din tărie,

Mă răsfăţară blânde adieri.

 

M-ademeneau meandrele iubirii

Şi vieţii pline-i închinam altar,

Se ofiliră însă trandafirii

Şi m-am trezit de-odată solitar.

 

Luat cu jocul dragostei şi munca,

Să-Ţi fiu alesul, nu m-am aşteptat

Şi-abia când eu Ţi-am auzit porunca,

Din somn adânc atunci m-am deşteptat.

 

Şi-am înţeles în mintea-mi feciorească

Destinul meu şi crezul pe pământ

Iar, la porunca cea dumnezeiască,

Am înviat, ca Lazăr, prin Cuvânt.

 

 

 

 

RONDELUL STUDENŢIEI

 

Eram, parcă mai ieri, student,

Ce vremuri şi ce viaţă, Doamne!

Cu-acele-nmiresmate toamne

Pe care le iubeam ardent.

 

Pe-atunci priveam mai insistent

Şi flori şi glazurate doamne,

Eram parcă mai ieri student,

Ce vremuri şi ce viaţă, Doamne!

 

Sunt în Copou din nou prezent

Iar teiul sfânt ce mult înseamnă

Deşi-s, de veacuri, absolvent

Întineresc de-o nouă toamnă...

Eram, parcă mai ieri, student.

 

 

 

 

DOAMNE, CAT DE TINERI MAI ERAM!

 

Mai în fiecare săptămână,

Pe la Chirițoaia sau Copou –

Și pe lună plină și Crai Nou –

Noi plecam ținându-ne de mână.

 

Și de viață noi ne bucuram…

Doamne, cât de tineri mai eram!

 

La Ciric sau chiar la Bolta Rece

Răsunau canzone studențești,

Ba și melodii ardelenești

Că știam ce-nseamnă ,,a petrece”

 

Și de viață noi ne bucuram…

Doamne, cât de tineri mai eram!

 

Am plecat cu toți din facultate,

Devenirăm profesori sărmani,

Cine are carte n-are bani,

Asta-n Țara noastră e dreptate.

 

Dar  de viață noi ne bucuram…

Doamne, cât de tineri mai eram!

 

Nu mai sunt petreceri ca odată,

Dintre noi vreo câțiva s-au dus

Ca să stea la dreapta lui Iisus

Când străbate Calea luminată.

 

Doamne, cât de tineri mai eram

Când de viață noi ne bucuram!

 

 

 

 

FAMILIA

 

Familia, din câte știu, e sfântă

Iar patria-i familia mai mare

Ce nu se lasă fără apărare

Și care de nimic nu se-nspăimântă.

 

Ea mai înseamnă dor de neuitare,

Acolo unde inima îți cântă

Iar bunul Dumnezeu binecuvântă

Și îngerul de pază îți apare.

 

Copiii sunt ca florile în soare,

Și, până când se duc să se însoare,

Rămân în jur și te înseninează.

 

Cu toții stând în marea de iubire

Pe toate ei le fac cu-nsuflețire

Iar lângă ei tot sufletu-ți vibrează.

 

 

 

 

CE-ALEGI SĂ FII...

 

Ce-alegi să fii în timpul vieţii tale?

Un sclav, de eşti, visezi la libertate,

Ţi-e greu să vezi dezmăţul din palate

Când tu străbaţi a lacrimilor vale.

 

Precum Esop tânjea după dreptate,

Eşti însetat de lucruri ideale

Şi-ai vrea să mergi pe luminata cale

Şi-n tihnă să trăieşti şi tu-n Cetate.

 

De mă întreabă Domnul şi pe mine

Ce aş dori din cele ce-s divine

Şi ar putea să-mi dea dumnezeirea

 

Din câte mi-ar fi mie oferite,

Doar două merită din plin trăite:

PRIETENIA-ntâi şi-apoi IUBIREA.

 

 

 

 

DESPARȚIRE

 

Sigur c-am să plec odată

Undeva, să nu mai vin,

Într-o noapte înstelată

Am să plec să mor puțin.

 

Voi lăsa în urmă toate

C-am să plec fără alai

Și-am să pun doar cât se poate

În bagajul pentru Rai.

 

De aceea, vă las vouă

Tot ceea ce am mai bun:

Soare blând și lună nouă

Că n-am unde să le pun.

 

Las luceferi și las stele

La lumina lor să stați,

Apele rămân și ele

Să n-aud că vă certați.

 

Vă mai las spre desfătare,

Păsările cu-al lor cânt,

Munții nalți și larga mare

Și pământul drag și sfânt.

 

Și-am să plec la braț c-o doamnă

Navigând pe mări de dor

Și-am să las pe-un cer de toamnă

Un lung țipăt de cocor.

 

Și-am să iau cu mine-ndată

Lacrimile strânse-n ploi.

Și-am să las iubirea toată

S-o-mpărțiți voi înde voi.

 

 

 

 

CÂNTEC DE LUNĂ

 

Foaie verde mătrăgună

M-a rănit un ciob de lună

Într-o noapte de-nviere

Şi din răni îmi curge miere.

 

Trebui-mi-ar praf de stele

Să fac leac rănilor mele.

Nopţi de-a rândul tot cutreier

Ca să aflu vraciul greier

 

Să-mi descânte, să-mi vrăjească

Sufletul să-mi oblojească

Dar nu aflu, câtu-i veacul,

Inimii rănite leacul

 

Decât numai nopţi cu lună

Şi-un pahar de mătrăgună.

 

 

 

 

 

Andrei I. Petru, nacido en 1946, 1 de junio, en el pueblo de Bărc, comuna Români, condado Neamţ. Escritor, miembro de la Unión de Escritores de Rumania. Graduado de la Facultad de Filología - Universidad „Al. I. Cuza” - Iași. De los 38 volúmenes editados mencionamos:  Cantos de un corazón malvado (1995); Buscar palabras (2011); Un insaciable anhelo de inmortalidad (2016); La juventud sin vejez y su vida sin muerte de Mihai Eminescu (2020); Ciento un poemas (2022).

Premios (selectivos):

2001- Trofeo del Festival Mihai Eminescu - Bucarest;

2009 - Premio „Ion Creangă” de la Unión de Escritores, Sección Iași - XVI-ª edición;

2015 - Premio Literario Internacional „Naji Naaman” a la creatividad;

2016 - Premio de Poesía - USR - Rama Bacau;

2022- Premio OPERA OMNIA en el Festival Nacional de la Creación ,,Vrancea Literară”.

 

 

Andrei I. Petru, născut în 1946, 1iunie, în satul Bărc, comuna Români, județul Neamţ. Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Facultății de Filologie - Universitatea ,,Al. I. Cuza” - Iaşi. Din cele 38 de volume editate menționăm: Descântece de inimă rea (1995); Cumpănind  cuvinte (2011); Un dor nestins de nemurire (2016); Tinerețea fără bătrânețe a lui Mihai Eminescu și viața sa fără de moarte (2020); O sută și una de poezii (2022).

 Premii (selectiv)

2001-Trofeul Festivalului MIHAI EMINESCU - Bucureşti;

2009- Premiul ,,Ion Creangă” al Uniunii Scriitorilor, Filiala  Iaşi-ediţia a XVI-a;

2015- Premiul Literar Internațional ,,Naji Naaman”  pentru creativitate;

2016- Premiul pentru poezie - USR- Filiala Bacău;

2022- Premiul OPERA OMNIA la Festivalul Național de Creație ,,Vrancea Literară”.

 

 

 

 

Carmen Bulzan (Drobeta-Turnu Severin, Rumania, n. 1953). Licenciada en Filosofía en la Universidad de Bucarest. Catedrática y doctora en sociología, participo a los seminarios organizados por CIFEDHOP Geneva (Suiza) y ha obtenido becas en los programas: Arion, Comenius, Erasmus, Youth, de la Unión Europea, también en programas de Consejo de Europa en: España, Portugal, Francia, Alemania. Poeta, ensayista, traductora de/al español, portugués, miembro de la Unión de Escritores de Rumanía y miembro de la Unión de Escritores Rio de Janeiro, Brasil. En su obra literaria encuentran: ensayos, diarios (español, catalán, compostelano), epistolarios, monografías y 15 libros de poesías, entre cuales: Peregrinando (2008), Vademecum (2013), Clipe spaniole / Instantes españoles (2014), Armonii celeste /Armonías celestiales (2018), Gravitația cerului / La gravitación del cielo(2018), Umbra tăinuitei lumini / Sombra de la misteriosa luz (2019), Pe cărările dorului  (2019), Sonetele iubirii târzii (2019), Arca de las lágrimas (2020). Su obra poética fue traducida al: español, francés, inglés, serbio, portugués, japonés, árabe, albanés y apareció en muchas antologías internacionales de poesía. Ha traducido Miguel de Unamuno (poesía, novela, ensayos), Alfredo Pérez Alencart, Carmen Martínez, Jose Ramón Ripoll (España), Claudio Murilo Leal, Edir Meirelles, Juçara Valverde, Marcia Barroca  (Brasil), Luis Cruz-Villalobos (Chile) y. o. Premios recibidos: el Diploma de honor de la Asociación „Vorba Noastră” de Viena (Austria, 2003), el Premio de Excelencia, Drobeta-Turnu Severin (Rumania, 2011), el Premio Eminescu de traducción, Bucarest (Rumania, 2011), el Premio Umberto Peregrino y Gran Mérito Cultural, Rio de Janeiro (Brasil, 2016), Medalle d’or en el Festival Internacional de poesía „Mihai Eminescu”, Craiova (Rumanía, 2017, 2019), el Premio de la Unión de Escritores de Rumanía para traducción (2018), Le prix de la traduction otorgado por la Academia Internacional ”Mihai Emienscu” (2022).  entre otros.  Para su laborioso trabajo de traducción fue reconocido como „Huésped distinguido” de la Ciudad de Salamanca (2018), España.