La lengua rumana: La patria de la poesía. Neagu Nicolae (Rumanía). Traducción de Carmen Bulzan

 

 

 

 

A continuación presentamos el nuevo índice de poesía, "Lengua rumana: la patria de la Poesía", bajo la coordinación  y traducción de la poeta Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina) (Rumanía). La curaduría cumple dos propósitos, traducir una serie de poetas rumanos al español y traducir poetas en lengua española y portuguesa al rumano. Continuamos con una selección de los poetas rumanos.

 

 

 

La lengua rumana: La patria de la poesía

Neagu Nicolae (Rumanía, 1947)

 (Pseudonim Nidi Ioanid)

 

Traducción del rumano al español de Carmen Bulzan (Carmen Peregrina)

 

 

 

 

enviar

 

mientras te escribo

miro de vez en cuando

en la puerta de la terraza

mi alma es una pesada bola

habitado por lavanda

 

en este momento

estoy maldito solo

en la superficie del día

saco todo tipo de nadas

 

no me gustaría empezar

con las viejas lamentaciones

lo importante es hacerlo bien por ti

mi riqueza única

sobre las plantaciones ibéricas

 

sobre lo que está pasando por aquí

probablemente hayas aprendido de los periódicos

impreso y en pequeños formatos

de bolsillos

 

rayos del sol

caen al azar sobre mi  mesa de trabajo

en otro ángulo

esforzarse para copiar siempre mi corazón

en forma de triángulo

 

 

 

 

reunión de hipnosis

 

querías

experimentar el estado

de hermosa cara

dormida

para borrar lo real con un borrador

transmitiendo una frecuencia vegetal

 

antes de abrir la boca

volvamos a la memoria, aunque

 

dime lo que ves

 

veo un historial

con innumerables vueltas

de prisiones infernales

un ser que cruza

en la capa de azúcar granulada

llevar una vida libre de trabajo pesado

en el tiempo de Jesucristo

 

ahora escucha mi palabra

solo sabes que estoy en el campo profesional

 

nada soy quizás más fácil

que chasquear de los dedos

de personalidades tramposas

para sacarte del trance rápidamente

 

vuelve te pido

con los pies en la tierra

 

 

 

 

todo lo que miro

 

el mundo no es un paisaje

para paseos

un fondo de fotógrafos

 

tampoco el prado es un manto

es incluso

la primera voluntad de la tierra

 

temerte a ti mismo hombre

que una vez el cielo puede colapsar

 

joven es el mundo

solo en frente de un niño

 

el mundo viene a respirar a través de mí

las grandes respiraciones

 

se ha convertido en un mundo de mirada

 

todo lo que miro

mírame

histérico

 

el mundo es un cuerpo etérico

y un agua agitada de oscuridad

 

 

 

 

se puede leer también al revés

 

caminé

con los ojos abiertos

entre los mortales

 

y

miré al tiempo

como miran los físicos

 

todo

se puede leer también al revés

 

alguien

por irrealidad creo

me están buscando

 

dónde está el

no hay direcciones

sino solo por agujeros de gusano

llega mi rodearme

 

no se ve

porque es demasiado pequeño

 

el se esconde

en las irregularidades del tiempo y del espacio

calendario único

en espuma cuántica

en la nada

 

 

 

 

en mi propio jugo

 

me gusta tragarme el sueño

o el abismo de una transparencia

mortal

que crezca en mi propio jugo

 

si la vida me ha dejado solo obsesiones

no curativos

tengo una sensibilidad

lleno de ojivas

 

no soy un hombre prefabricado

 

 

 

 

vivo contra mí

 

vivo contra mí

más bien sombra

que la cara

 

un grano

de pequeños acontecimientos

 

son hace mucho tiempo

y cada vez más borrado

en el universo

 

como presencia tardía

ignoro la hora

con mi figuración

escarlata

 

 

 

 

mi vocabulario

 

se compone de

silencio

luz agua placer

verano árbol

y amar fuego opaco

murmullo grito piedra viento

pero también dolor otoño sangre palabra

césped lagrima laberinto sombra

crepúsculo estrella sombría

incluso también alma marea ojo muerto

angustia campo orbitas lejos

huerto brisa círculo frontera y lago

soledad y discreción a tu gusto

 

para mí las dudas

son incluso tu luz de tu mirada

y el pájaro

siempre lavándose sus plumas

 

 

 

 

notificaciones para personas tristes

 

en pleno crepúsculo

todavía podemos escuchar cómo desaparece el día

con la luna saliendo

a través de un ojo de miedo

como un brillo débil en rastrojos

realidades deslizantes

en los músculos lisos de la conciencia

burlarse de la gente triste

 

 

 

 

en una larga despedida

 

a través de la estrecha puerta del momento

quiero una salida

el último grito

 

en una larga despedida

para reconstruir mi mundo real

incluso si tengo algo en el corazón

o en la corteza cerebral

 

hasta mañana

mis queridos

para saber qué calendario

dobla la mano de dios

para ponerme

en la bolsa de la muerte

 

 

 

 

después de la muerte

 

en el suelo gigante

hemos sido y seremos

un inquilino eterno

 

y os daré una noticia más

 

después de la muerte

no recibimos cuerpos celestes

 

nos llevan

sólo en lugares celestes

 

 

 

 

 

 

 

 

 

send

 

în timp ce îți scriu

privesc din când în când

pe ușa de la verandă

mi-e sufletul un bulgăr greu

locuit de lavandă

 

în clipa de față

sunt al naibii de singur

în a zilei suprafață

scot tot felul de nimicuri

 

n-aş vrea să încep

cu vechile lamentații

important este să-ţi meargă bine ție

unica mea avuție

pe iberice plantații

 

despre cele ce se petrec pe aici

ai aflat foarte probabil din ziare

tipărite şi în formate mici

de buzunare

 

razele de soare

cad anapoda pe masa mea de lucru

în alt unghi

se muncesc să-mi copieze mereu inima

în formă de triunghi

 

 

 

 

ședinţa de hipnoză

 

tu ai vrut

să experimentezi starea

de chip frumos

adormit

să ștergi realul cu o gumă

trecând pe o frecvență de legumă

 

înainte de a deschide gura

să ne întoarcem totuși în memorie

 

spune-mi ce vezi

 

văd o istorie

cu nenumărate întoarceri

din infernale carcere

o ființă străbătând

în mantie de zahăr tos

ducând o viață lipsită de corvezi

pe vremea lui Iisus Hristos

 

acum ascultă de al meu cuvânt

știi doar că sunt în branșă

 

mie nimic nu mi-e poate mai ușor

decât pocnind din degete

de personalități trișor

să te scot rapid din transă

 

revino îţi cer

cu picioarele pe pământ

 

 

 

 

tot ce privesc

 

lumea nu este un peisaj

pentru plimbăreți

un fond de fotograf

 

nici pajiștea nu este o mantie

este chiar

prima voință a pământului

 

teme-te omule

că odată cerul se poate prăbuși

 

tânără este lumea

doar în fața unui copil

 

lumea vine să-şi respire prin mine

marile sufluri

 

a devenit o lume a privirii

 

tot ce privesc

privește la mine

isteric

 

lumea este un corp eteric

şi-o apă agitată de întuneric

 

 

 

 

se poate citi şi invers

 

am umblat

cu ochii deschiși

printre muritori

 

și

m-am uitat la timp

așa cum se uită fizicienii

 

tot

se poate citi și invers

 

cineva

din irealitate cred

mă caută

 

unde se află el

nu există adrese

ci doar prin găuri de vierme

ajunge în jurul meu

 

nu se vede

pentru că este prea mic

 

el se ascunde

în iregularitățile timpului și spațiului

unic calendar

în spuma cuantică

în nimic

 

 

 

 

în suc propriu

 

îmi place să mă-nghită somnul

sau abisul unei transparențe

mortale

să dospesc în suc propriu

 

dacă viața mi-a lăsat doar obsesii

de nevindecat

am o sensibilitate

plină de focoase

 

nu sunt un om prefabricat

 

 

 

 

trăiesc împotriva mea

 

trăiesc împotriva mea

mai degrabă umbră

decât chip

 

un grăunte

de întâmplări mărunte

 

sunt demult

şi din ce în ce mai șters

în univers

 

ca prezența târzie

ignor timpul

cu a mea figurație

cărămizie

 

 

 

 

vocabularul meu

 

el are în componență

tăcere

lumină apă plăcere

vară copac

și dragoste foc opac

tăiș murmur țipăt piatră vânt

dar și durere toamnă sânge cuvânt

gazon lacrimă labirint umbră

crepuscul stea sumbră

chiar și suflet maree ochi moarte

angoasă lan orbite departe

livadă briză cerc hotar și lac

singurătate și discreție după plac

 

pentru mine cumpenele

sunt chiar lumina ta din privire

și pasărea

mereu spălându-și penele

 

 

 

 

înștiințări pentru oamenii triști

 

în plin crepuscul

mai putem auzi cum dispare ziua

cu luna ieșind

printr-un ochi de spaimă

ca o lucire slabă pe miriști

realități glisante

pe netezii mușchi ai conștiinței

batjocorind oamenii triști

 

 

 

 

într-un prelung adio

 

prin poarta cea strâmtă a clipei

îmi doresc o ieșire

ultimul strigăt

 

într-un prelung adio

să-mi reconstitui lumea reală

chiar dacă am ceva la inimă

sau pe scoarța cerebrală

 

pe mâine așadar

dragii mei

să aflu ce calendar

înfoaie mâna lui dumnezeu

pentru a mă vârî

în sacul morții

 

 

 

 

după moarte

 

pe pământul uriaș

am fost și vom fi

un veșnic chiriaș

 

și vă mai dau o veste

 

după moarte

nu primim corpuri cerești

 

suntem duși

doar în locuri celeste

Neagu Nicolae nació el 17 de abril de 1947 en Varnita, condado de Prahova. Licenciado en Psicología por la Universidad de Bucarest, 1974, con una casuística asistida de más de 40.000 de personas. Ensayista, novelista, poeta. Entre los volúmenes de poemas publicados: Belletriste (2013), Apasă enter (Clic enter), 2014, Oglinda carnivoră (El espejo carnívoro), 2018, Perimetrul ființei (Perímetro del ser), 2019, (Zodiaco de las grúas), 2020 etc. Publica en revistas en Brașov donde vive desde hace casi 5 décadas.

 

 

 

Neagu Nicolae s-a născut în 17 aprilie 1947 în Varniţa județul Prahova. Licențiat în psihologie la Universitatea din București, 1974, cu o cazuistică asistată de peste 40.000 de persoane; Eseist, romancier, poet. Dintre volumele de poezii publicate: Belletriste (2013), Apasă enter (2014), Oglinda carnivoră (2018), Perimetrul ființei (2019), Zodia cocorilor (2020) ș.a. Publicistică în reviste din Brașov unde locuiește de aproape 5 decenii.

 

 

 

 

Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina). (Rumanía). Poeta, ensayista, traductora de/al español, catedrático en sociología, miembro de la Unión de Escritores de Rumanía y miembro de la Unión de Escritores Rio de Janeiro, Brasil. Su obra poética suma 15 libros de poesías, entre cuales: Peregrinando (2008), Vademecum (2013), Instantes españoles (2014), Armonías celestiales (2018), Sombra de la misteriosa luz (2019). Su obra poética fue traducida al: español, francés, inglés, serbio, portugués, japonés, árabe y apareció en muchas antologías internacionales de poesía. Ha traducido Miguel de Unamuno (poesía, novela, ensayos), Alfredo Pérez Alencart, Carmen Martínez y.o. Premios recibidos: el Diploma de honor de la Asociación „Vorba Noastră” de Viena (Austria, 2003), el Premio de Excelencia, Drobeta-Turnu-Severin (Rumania, 2011), el Premio Eminescu de traducción, Bucarest (Rumania, 2011), el Premio Umberto Peregrino y Gran Mérito Cultural, Rio de Janeiro (Brasil, 2016), Medalle d’or en el Festival Internacional de poesía ”Mihai Eminescu”, Craiova (Rumanía, 2017, 2019), el Premio de la Unión de Escritores de Rumanía  para traducción (2018). Para su laborioso trabajo de traducción fue reconocido como Huésped distinguido de la Ciudad de Salamanca (2018), España.