La lengua rumana: La patria de la poesía. Luis Cruz-Villalobos (Chile). Traducción al rumano de Carmen Bulzan
A continuación presentamos el nuevo índice de poesía, "Lengua rumana: la patria de la Poesía", bajo la coordinación y traducción de la poeta Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina) (Rumanía). La curaduría cumple dos propósitos, traducir una serie de poetas rumanos al español y traducir poetas en lengua española y portuguesa al rumano. Iniciamos con la selección de los poetas de lengua española.
La lengua rumana: La patria de la poesía
Luis Cruz-Villalobos (Chile)
Traducción del español al rumano de Carmen Bulzan (Carmen Peregrina)
LÁGRIMAS
Una lágrima
Del tamaño del sol
Nos cubre
Una lágrima
Es cada quarks mínimo
Que nos compone
Una lágrima
Fue el océano de donde
Brotó la tierra
Una lágrima
Hidrató la vida
Primigenia
Una lágrima
Nos une a todos
Los vivientes
Una lágrima
Refleja el cielo
Que es otra
Una lágrima
Nos recibirá cuando
Nos lloren.
31-8-11
LOS CIRUELOS HAN FLORECIDO
1
Los caballos blancos del inviernos huelen a
Ciruelos que inundan las calles y que
Han dejado que el cálido y suave sol otoñal
Florecido como jardín dorado los fecunde
2
Los amables transeúntes de mi vida como
Ciruelos que recién comienzan a cantar
Han dejado su aroma sobre mi alma y han
Florecido como una melodía casi eterna
3
Los perdidos roces y contactos de antaño son
Ciruelos que crecieron en mis sueños y
Han dejado como acuarela de oriente lejano
Florecido de luces parte de mis pensamientos
4
Los segundos raudos y efímeros riegan
Ciruelos de vanidad que siempre
Han sido semejantes a la vida del hombre que
Florecido no dura más que un breve palpitar.
HAIKUS DE PASO
Llueven
Pétalos de ciruelo
En flor
Un ave
Martillea su trino
En un alero
Ancianos
Juntos y alegres
Se van
Recolecto
Aromas condensados
De eucaliptos
Escribo
Algunos haikus
De paso.
14-9-11
TRISTE ADAGIO
En memoria de Jacqueline du Pré
Quiero tornar la más sublime melodía
En dulce y nostálgico poema
Quiero cantar en silencio
En honor a los caídos
En especial a ti
Joven doncella
Que fuiste muriendo
Lentamente
Como nadie lo merece
Fuiste cayendo
Al abismo doloroso
De la fragilidad
Ay
Dama del cello
Leve
Alegre
Pasión madura
Sobre esas cuerdas
Que profundamente
Hacías clamar al cielo
Ay
Señora melodiosa
Qué triste fue tu pasar
Tu detenerte
Qué triste la caída de tu arco
Que feroz
El paso del mal
Por tu centro
Por tu alma musical
Y yo no sé
Como en toda tragedia
No sé qué decir
Sólo un grito
Ahogado
Pobre
Se posa en mi voz
Pero escampa
Únicamente hecho poema
Adagio en tu memoria.
15-9-11
MAÑANA FRÍA
Una mañana fría
Donde escribo bajo las sombras
Una lágrima oculta
Que quiere cantar su luz
Un pesar remoto
Ya de tantos años y siglos
Una penumbra gris
Que me lleva a antiguos abismos
Un triste comienzo
Bajo la respiración del invierno
Una mañana fría
Cuando me he descubierto solo
Un día más de mares
Lejanos y soñados e imposibles
Un soñar y un oír
Que ya se cansa de postergaciones.
22-9-11
NO SÉ
Contra los iluministas de siempre
Me permito
En medio de los siglos
No saber
Agnóstico
Relativa y subjetivamente
Ignorante
Abierto
Al camino tenue
Que descubro
No sé
Y eso ya es
Bastante
Dicha bella
De vivir el medio segundo
De la vida
Y del amor
Tampoco tengo
Palabras
Vacío y luz
He logrado atisbos
Vacío y luz
Un abrazo
Dice más que mil
Imágenes
Me declaro
Afectivo y relacional
Concientemente
El hidrógeno
Me resulta un misterio
Qué esperar del resto
La poesía
Es el lenguaje pleno
De la agnosis
No sé
Más que el relámpago
Y el beso.
30-6-11
EN LA CASA SOLA
En el silencio de la casa sola
El poeta se propone escribir
más allá de la muerte
Y más allá de la vida
Es decir
Se propone describir
el instante del presente continuo
El estado puro del ahora
que se prolonga medio segundo
Y nada más
Todo el resto es especulación
Sueños sobre lo muerto
O sobre lo que no se sabe
si efectivamente nacerá
Pasado y futuro
Dos caras de la misma moneda
De la ilusión y el apego.
13-8-11
PRELUDIO UNO DEL CLAVE
Me sumerjo en la-muerte-del-otro
En la muerte vista allí
Justo allí frente a mis ojos
Y detrás
El Preludio Uno del Clave
Agudo
Puro
Hondo
Como el dolor que se repite
Como la destrucción
Como la pena que viene y va
Y no se detiene
Ay mi amado
Ver tu muerte no se olvida
Hasta puedo nuevamente respirarla
Y casi morir contigo
Otra vez
Y otra.
22-9-11
PREAMBULOS DE PRIMAVERA
Preámbulos
Ahora que las flores del invierno
Ya se fueron y los frutos quieren cantar
Preámbulos
Justo en el borde de la alegría
En su filo entre la cima y el abismo
Preámbulo
Del clímax de la vida antes del feroz descenso
Decadencia cálida o muerte estival
Preámbulos
De los días claros de este ciclo infinito
Que me cansa como la pena
Preámbulos
De brotes y vuelos de agua y paisaje
De luz y retoños
Preámbulo
De una primavera que no llega
Y que sólo se va.
23-9-11
FRASES COMBUSTIBLES
Quemar todos los poemas
Y por fin ver la poesía
Quemar toda la poesía
Y fin ver la vida
Quemar toda la vida
Y por fin ver a Dios
Quemar toda divinidad
Y por fin ver la nada
Quemar toda la nada
Y por fin ver.
29-9-11
LACRIMI
O lacrimă
De mărimea soarelui
Ne acoperă
O lacrimă
Este fiecare quarț minim
Care ne compune
O lacrimă
A fost oceanul de unde
A lăstărit pământul
O lacrimă
A hidratat viața
Prima dată
O lacrimă
Ne unește pe toți
Trăitorii
O lacrimă
Reflectează cerul
Care e o alta
O lacrimă
Ne va primi când
Ne vor plânge.
31-8-11
AU ÎNFLORIT PRUNII
1
Caii albi ai iernilor miros a
Pruni ce inundă străzile și care
Au lăsat ca suavul și caldul soare de toamnă
Înflorit ca grădina aurită să îi fecunde
2
Amabilii trecători prin viața mea
Ca prunii care acum încep să cânte
Au lăsat aroma lor peste sufletul meu
Și au înflorit ca o melodie aproape eternă
3
Pierdutele cârje și contacte de odinioară sunt
Pruni care au crescut în visele mele și
Au rămas ca acuarela din orientul îndepărtat
Înflorită de lumini parte din gândurile mele
4
Secundele rapide și efemere stropesc
Prunii cu vanitate că mereu
Au fost asemănători vieții omului a cărei
Înflorire nu durează mai mult decât un scurt pâlpâit.
HAIKU-URI LA PAS
Plouă
Petalele prunilor
În floare
O pasăre
Își cântă trilul
Sub o streașină
Bătrâni
Împreună și veseli
Se duc
Recoltez
Arome condensate
De eucalipt
Scriu
Câteva haiku-uri
La pas.
14-9-11
TRIST ADAGIO
În memoria Jacquelinei du Pré
Vreau să se întoarcă cea mai sublimă melodie
În dulcea și nostalgica poemă
Vreau să cânt în liniște
În cinstea căzuților
În special a ta
Tânără fecioară
Care ai murit
Încet
Cum nimeni nu o merită
Ai căzut
În abisul dureros
Al fragilității
Ah
Femeia cerului
Poartă
Veselă
Pasiunea matură
Peste aceste corzi
Care profund
Vociferează la cer
Ah
Doamnă melodioasă
Ce tristă a fost trecerea ta
Oprirea ta
Ce tristă căderea arcului tău
Ce feroce
Trecerea răului
Prin mijlocul tău
Prin sufletul tău muzical
Și eu nu știu
Că în toată tragedia
Nu știu ce să spun
Doar un țipăt
Înăbușit
Sărman
Iese din vocea mea
Dar se răspândește
Singular făcut poem
Adagio în memoria ta.
15-9-11
DIMINEAȚĂ RECE
O dimineață rece
Unde scriu sub umbre
O lacrimă întunecată
Care vrea să cânte lumina sa
Un regret îndepărtat
Deja de atâția ani și secole
O penumbra gri
Care mă duce la vechi abisuri
Un trist început
Sub respirația iernii
O dimineață rece
Când m-am descoperit singur
O zi în plus a mărilor
Depărtate și visate e imposibilă
Un vis și o ascultare
Deja obosită de amânări.
22-9-11
NU ȘTIU
Împotriva iluminiștilor dintotdeauna
Îmi permit
În decursul secolelor
Să nu știu
Agnostic
Relativ și subiectiv
Ignorant
Deschis
Drumului fragil
Pe care îl descopăr
Nu știu
Și asta e deja
Suficient
Frumoasă zicala
Să trăiești în planul secund
Al vieții
Și pentru amor
Nu am deloc
Cuvinte
Neant și lumină
Am reușit crâmpeie
De neant și lumină
O îmbrățișare
Spune mai mult decât o mie
De imagini
Mă declar
Afectiv și relațional
În mod conștient
Hidrogenul
Îmi rezultă un mister
Ce să aștept de la restul
Poezia
Este limbajul plin
Al agnosticului
Nu știu
Mai mult decât fulgerul
Și sărutul.
30-6-11
ÎN CASA ÎNSINGURATĂ
În liniștea casei însingurate
Poetul își propune să scrie
dincolo de moarte
Și dincolo de viață
Adică
Își propune să descrie
clipa prezentului continuu
Starea pură de acum
care se prelungește o jumătate de secundă
Și nimic mai mult
Restul este speculație
Vise despre moarte
Sau despre ceea ce nu se știe
dacă se va naște sigur
Trecut și viiitor
Două fețe ale aceleeași monede
A iluziei și a viciului.
13-8-11
PRELUDIUL UNU AL CIFRULUI
Mă scufund în moartea-celuilalt
În moartea văzută acolo
Fix acolo în fața ochilor mei
Și dincolo
Preludiul Unu al Cifrului
Pătrunzător
Pur
Adânc
Ca durerea care se repetă
Ca destructurarea
Ca amărăciunea care vine și pleacă
Și nu se oprește
Ah iubitul meu
Să vezi moartea nu se uită
Până pot din nou s-o respir
Și aproape că mor cu tine
Încă o dată
Și altădată.
22-9-11
DESCHIDERI DE PRMĂVARĂ
Deschideri
Acum când florile iernii
Au plecat deja și fructele vor să cânte
Deschideri
Exact în marginea bucuriei
Pe firul dintre culme și abis
Deschiderea
Punctului culminant al vieții înaintea căderii feroce
Decadență caldă sau moarte estivală
Deschideri
Ale zilelor senine ale acestui ciclu infinit
Care mă obosește ca durerea
Deschideri
De muguri și zboruri de apă și peisaje
De lumină și lăstari
Deschiderea
Unei primăveri care nu ajunge
Și care singură se duce.
23-9-11
EXPRESII COMBUSTIBIL
Să arzi toate poemele
Și în sfârșit să vezi poezia
Să arzi toată poezia
Și la sfârșit să vezi viața
Să arzi întrega viață
Și în sfârșit să-l vezi pe Dumnezeu
Să arzi toată divinitatea
Și la sfârșit să vezi nimicul
Să arzi tot nimicul
Și în sfârșit să vezi.
29-9-11
Luis Cruz-Villalobos (Santiago de Chile, 1976). Poeta y editor. Es ministro presbiteriano, psicólogo clínico y candidato PhD (VU Amsterdam). Cuenta con una amplia producción poética, con más de cincuenta obras publicadas, dentro de las cuales se destacan: Poesía Teológica / Theological Poetry (2014/2015), prologada por el reconocido filósofo norteamericano John D. Caputo, y Como Abrazo Exacto (2015), antología seleccionada y prologada por el destacado poeta Alfredo Pérez Alencart, de la Universidad de Salamanca. Ha publicado Con Cioran, edición bilingüe español-rumano (traducido por Carmen Bulzan, Rumania).
Luis Cruz-Villalobos (Santiago de Chile, 1976). Poet și editor. Este ministru presbiterian, psiholog clinic și candidad PhD (VU Amsterdam). Are o amplă producție poetică. Cu mai mult de cincizeci de opere publicate, printre care se remarcă: Poezia Teologică / Theological Poetry (2014/2015), cu un prolog scris de recunoscutul filosof nordamerican John D. Caputo și Ca Îmbrățișarea Exactă (2015), antologie selectată și prologată de proeminentul poet Alfredo Pérez Alencart de la Universitatea din Salamanca.
Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina). (Rumanía). Poeta, ensayista, traductora de/al español, catedrático en sociología, miembro de la Unión de Escritores de Rumanía y miembro de la Unión de Escritores Rio de Janeiro, Brasil. Su obra poética suma 15 libros de poesías, entre cuales: Peregrinando (2008), Vademecum (2013), Instantes españoles (2014), Armonías celestiales (2018), Sombra de la misteriosa luz (2019). Su obra poética fue traducida al: español, francés, inglés, serbio, portugués, japonés, árabe y apareció en muchas antologías internacionales de poesía. Ha traducido Miguel de Unamuno (poesía, novela, ensayos), Alfredo Pérez Alencart, Carmen Martínez y.o. Premios recibidos: el Diploma de honor de la Asociación „Vorba Noastră” de Viena (Austria, 2003), el Premio de Excelencia, Drobeta-Turnu-Severin (Rumania, 2011), el Premio Eminescu de traducción, Bucarest (Rumania, 2011), el Premio Umberto Peregrino y Gran Mérito Cultural, Rio de Janeiro (Brasil, 2016), Medalle d’or en el Festival Internacional de poesía ”Mihai Eminescu”, Craiova (Rumanía, 2017, 2019), el Premio de la Unión de Escritores de Rumanía para traducción (2018). Para su laborioso trabajo de traducción fue reconocido como Huésped distinguido de la Ciudad de Salamanca (2018), España.