La lengua rumana: La patria de la poesía. Luis Cruz-Villalobos (Chile). Traducción al rumano de Carmen Bulzan

 

 

 

A continuación presentamos el nuevo índice de poesía, "Lengua rumana: la patria de la Poesía", bajo la coordinación  y traducción de la poeta Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina) (Rumanía). La curaduría cumple dos propósitos, traducir una serie de poetas rumanos al español y traducir poetas en lengua española y portuguesa al rumano. Iniciamos con la selección de los poetas de lengua española.

 

 

 

 

La lengua rumana: La patria de la poesía

Luis Cruz-Villalobos (Chile)

 

Traducción del español al rumano de Carmen Bulzan (Carmen Peregrina)

 

 

 

 

LÁGRIMAS

 

Una lágrima

Del tamaño del sol

Nos cubre

 

Una lágrima

Es cada quarks mínimo

Que nos compone

 

Una lágrima

Fue el océano de donde

Brotó la tierra

 

Una lágrima

Hidrató la vida

Primigenia

 

Una lágrima

Nos une a todos

Los vivientes

 

Una lágrima

Refleja el cielo

Que es otra

 

Una lágrima

Nos recibirá cuando

Nos lloren.

 

31-8-11

 

 

 

 

LOS CIRUELOS HAN FLORECIDO

 

1

 

Los caballos blancos del inviernos huelen a

Ciruelos que inundan las calles y que

Han dejado que el cálido y suave sol otoñal

Florecido como jardín dorado los fecunde

 

2

 

Los amables transeúntes de mi vida como

Ciruelos que recién comienzan a cantar

Han dejado su aroma sobre mi alma y han

Florecido como una melodía casi eterna

 

3

 

Los perdidos roces y contactos de antaño son

Ciruelos que crecieron en mis sueños y

Han dejado como acuarela de oriente lejano

Florecido de luces parte de mis pensamientos

 

4

 

Los segundos raudos y efímeros riegan

Ciruelos de vanidad que siempre

Han sido semejantes a la vida del hombre que

Florecido no dura más que un breve palpitar.

 

 

 

 

HAIKUS DE PASO

 

Llueven

Pétalos de ciruelo

En flor

 

 

Un ave

Martillea su trino

En un alero

 

 

Ancianos

Juntos y alegres

Se van

 

 

Recolecto

Aromas condensados

De eucaliptos

 

 

Escribo

Algunos haikus

De paso.

 

14-9-11

 

 

 

 

TRISTE ADAGIO

 

 En memoria de Jacqueline du Pré

 

Quiero tornar la más sublime melodía

En dulce y nostálgico poema

 

Quiero cantar en silencio

En honor a los caídos

En especial a ti

Joven doncella

Que fuiste muriendo

Lentamente

Como nadie lo merece

Fuiste cayendo

Al abismo doloroso

De la fragilidad

 

Ay

Dama del cello

Leve

Alegre

Pasión madura

Sobre esas cuerdas

Que profundamente

Hacías clamar al cielo

 

Ay

Señora melodiosa

Qué triste fue tu pasar

Tu detenerte

Qué triste la caída de tu arco

Que feroz

El paso del mal

Por tu centro

Por tu alma musical

Y yo no sé

 

Como en toda tragedia

No sé qué decir

Sólo un grito

Ahogado

Pobre

Se posa en mi voz

Pero escampa

Únicamente hecho poema

Adagio en tu memoria.

 

15-9-11

 

 

 

 

MAÑANA FRÍA

 

Una mañana fría

Donde escribo bajo las sombras

 

Una lágrima oculta

Que quiere cantar su luz

 

Un pesar remoto

Ya de tantos años y siglos

 

Una penumbra gris

Que me lleva a antiguos abismos

 

Un triste comienzo

Bajo la respiración del invierno

 

Una mañana fría

Cuando me he descubierto solo

 

Un día más de mares

Lejanos y soñados e imposibles

 

Un soñar y un oír

Que ya se cansa de postergaciones.

 

22-9-11

 

 

 

 

NO SÉ

 

Contra los iluministas de siempre

 

Me permito

En medio de los siglos

No saber

 

Agnóstico

Relativa y subjetivamente

Ignorante

 

Abierto

Al camino tenue

Que descubro

 

No sé

Y eso ya es

Bastante

 

Dicha bella

De vivir el medio segundo

De la vida

 

Y del amor

Tampoco tengo

Palabras

 

Vacío y luz

He logrado atisbos

Vacío y luz

 

Un abrazo

Dice más que mil

Imágenes

 

Me declaro

Afectivo y relacional

Concientemente

 

El hidrógeno

Me resulta un misterio

Qué esperar del resto

 

La poesía

Es el lenguaje pleno

De la agnosis

 

No sé

Más que el relámpago

Y el beso.

 

30-6-11

 

 

 

 

EN LA CASA SOLA

 

En el silencio de la casa sola

El poeta se propone escribir

más allá de la muerte

Y más allá de la vida

Es decir

Se propone describir

el instante del presente continuo

El estado puro del ahora

que se prolonga medio segundo

Y nada más

Todo el resto es especulación

Sueños sobre lo muerto

O sobre lo que no se sabe

si efectivamente nacerá

 

Pasado y futuro

Dos caras de la misma moneda

De la ilusión y el apego.

 

13-8-11

 

 

 

 

PRELUDIO UNO DEL CLAVE

 

Me sumerjo en la-muerte-del-otro

En la muerte vista allí

Justo allí frente a mis ojos

Y detrás

El Preludio Uno del Clave

Agudo

Puro

Hondo

Como el dolor que se repite

Como la destrucción

Como la pena que viene y va

Y no se detiene

 

Ay mi amado

Ver tu muerte no se olvida

Hasta puedo nuevamente respirarla

Y casi morir contigo

Otra vez

Y otra.

 

22-9-11

 

 

 

 

PREAMBULOS DE PRIMAVERA

 

Preámbulos

Ahora que las flores del invierno

Ya se fueron y los frutos quieren cantar

 

Preámbulos

Justo en el borde de la alegría

En su filo entre la cima y el abismo

 

Preámbulo

Del clímax de la vida antes del feroz descenso

Decadencia cálida o muerte estival

 

Preámbulos

De los días claros de este ciclo infinito

Que me cansa como la pena

 

Preámbulos

De brotes y vuelos de agua y paisaje

De luz y retoños

 

Preámbulo

De una primavera que no llega

Y que sólo se va.

 

23-9-11

 

 

 

 

FRASES COMBUSTIBLES

 

Quemar todos los poemas

Y por fin ver la poesía

 

Quemar toda la poesía

Y fin ver la vida

 

Quemar toda la vida

Y por fin ver a Dios

 

Quemar toda divinidad

Y por fin ver la nada

 

Quemar toda la nada

Y por fin ver.

 

29-9-11

 

 

 

 

 

 

 

 

LACRIMI

 

O lacrimă

De mărimea soarelui

Ne acoperă

 

O lacrimă

Este fiecare quarț minim

Care ne compune

 

O lacrimă

A fost oceanul de unde

A lăstărit pământul

 

O lacrimă

A hidratat viața

Prima dată

 

O lacrimă

Ne unește pe toți

Trăitorii

 

O lacrimă

Reflectează cerul

Care e o alta

 

O lacrimă

Ne va primi când

Ne vor plânge.

 

31-8-11

 

 

 

 

AU ÎNFLORIT PRUNII

 

1

 

Caii albi ai iernilor miros a

Pruni ce inundă străzile și care

Au lăsat ca suavul și caldul soare de toamnă

Înflorit ca grădina aurită să îi fecunde

 

2

 

Amabilii trecători prin viața mea

Ca prunii care acum încep să cânte

Au lăsat aroma lor peste sufletul meu

Și au înflorit ca o melodie aproape eternă

 

3

 

Pierdutele cârje și contacte de odinioară sunt

Pruni care au crescut în visele mele și

Au rămas ca acuarela din orientul îndepărtat

Înflorită de lumini parte din gândurile mele

 

4

 

Secundele rapide și efemere stropesc

Prunii cu vanitate că mereu

Au fost asemănători vieții omului a cărei

Înflorire nu durează mai mult decât un scurt pâlpâit.

 

 

 

 

HAIKU-URI  LA PAS

 

Plouă

Petalele prunilor

În floare

 

 

O pasăre

Își cântă trilul

Sub o streașină

 

 

Bătrâni

Împreună și veseli

Se duc

 

 

Recoltez

Arome condensate

De eucalipt

 

 

Scriu

Câteva haiku-uri

La pas.

 

14-9-11

 

 

 

 

TRIST ADAGIO

 

 În memoria Jacquelinei du Pré

 

Vreau să se întoarcă cea mai sublimă melodie

În dulcea și nostalgica poemă

 

Vreau să cânt în liniște

În cinstea căzuților

În special a ta

Tânără fecioară

Care ai murit

Încet

Cum nimeni nu o merită

Ai căzut

În abisul dureros

Al fragilității

 

Ah

Femeia cerului

Poartă

Veselă

Pasiunea matură

Peste aceste corzi

Care profund

Vociferează la cer

 

Ah

Doamnă melodioasă

Ce tristă a fost trecerea ta

Oprirea ta

Ce tristă căderea arcului tău

Ce feroce

Trecerea răului

Prin mijlocul tău

Prin sufletul tău muzical

Și eu nu știu

 

Că în toată tragedia

Nu știu ce să spun

Doar un țipăt

Înăbușit

Sărman

Iese din vocea mea

Dar se răspândește

Singular făcut poem

Adagio în memoria ta.

 

15-9-11

 

 

 

 

DIMINEAȚĂ RECE

 

O dimineață rece

Unde scriu sub umbre

 

O lacrimă întunecată

Care vrea să cânte lumina sa

 

Un  regret îndepărtat

Deja de atâția ani și secole

 

O penumbra gri

Care mă duce la vechi abisuri

 

Un trist început

Sub respirația iernii

 

O dimineață rece

Când m-am descoperit singur

 

O zi în plus a mărilor

Depărtate și visate e imposibilă

 

Un vis și o ascultare

Deja obosită de amânări.

 

22-9-11

 

 

 

 

NU ȘTIU

 

Împotriva iluminiștilor dintotdeauna

 

Îmi permit

În decursul secolelor

Să nu știu

 

Agnostic

Relativ și subiectiv

Ignorant

 

Deschis

Drumului fragil

Pe care îl descopăr

 

Nu știu

Și asta e deja

Suficient

 

Frumoasă zicala

Să trăiești în planul secund

Al vieții

 

Și pentru amor

Nu am deloc

Cuvinte

 

Neant și lumină

Am reușit crâmpeie

De neant și lumină

 

O îmbrățișare

Spune mai mult decât o mie

De imagini

 

Mă declar

Afectiv și relațional

În mod conștient

 

Hidrogenul

Îmi rezultă un mister

Ce să aștept de la restul

 

Poezia

Este limbajul plin

Al agnosticului

 

Nu știu

Mai mult decât fulgerul

Și sărutul.

 

30-6-11

 

 

 

 

ÎN CASA ÎNSINGURATĂ

 

În liniștea casei însingurate

Poetul își propune să scrie

dincolo de moarte

Și dincolo de viață

Adică

Își propune să descrie

clipa prezentului continuu

Starea pură de acum

care se prelungește o jumătate de secundă

Și nimic mai mult

Restul este speculație

Vise despre moarte

Sau despre ceea ce nu se știe

dacă se va naște sigur

 

Trecut și viiitor

Două fețe ale aceleeași monede

A iluziei și a viciului.

 

13-8-11

 

 

 

 

PRELUDIUL UNU AL CIFRULUI

 

Mă scufund în moartea-celuilalt

În moartea văzută acolo

Fix acolo în fața ochilor mei

Și dincolo

Preludiul Unu al Cifrului

Pătrunzător

Pur

Adânc

Ca durerea care se repetă

Ca destructurarea

Ca amărăciunea care vine și pleacă

Și nu se oprește

 

Ah iubitul meu

Să vezi moartea nu se uită

Până pot din nou s-o respir

Și aproape că mor cu tine

Încă o dată

Și altădată.

 

22-9-11

 

 

 

 

DESCHIDERI DE PRMĂVARĂ

 

Deschideri

Acum când florile iernii

Au plecat deja și fructele vor să cânte

 

Deschideri

Exact în marginea bucuriei

Pe firul dintre culme și abis

 

Deschiderea

Punctului culminant al vieții înaintea căderii feroce

Decadență caldă sau moarte estivală

 

Deschideri

Ale zilelor senine ale acestui ciclu infinit

Care mă obosește ca durerea

 

Deschideri

De muguri și zboruri de apă și peisaje

De lumină și lăstari

 

Deschiderea

Unei primăveri care nu ajunge

Și care singură se duce.

 

23-9-11

 

 

 

 

EXPRESII COMBUSTIBIL

 

Să arzi toate poemele

Și în sfârșit să vezi poezia

 

Să arzi toată poezia

Și la sfârșit să vezi viața

 

Să arzi întrega viață

Și în sfârșit să-l vezi pe Dumnezeu

 

Să arzi toată divinitatea

Și la sfârșit să vezi nimicul

 

Să arzi tot nimicul

Și în sfârșit să vezi.

 

29-9-11

 

 

 

 

Luis Cruz-Villalobos (Santiago de Chile, 1976). Poeta y editor. Es ministro presbiteriano, psicólogo clínico y candidato PhD (VU Amsterdam). Cuenta con una amplia producción poética, con más de cincuenta obras publicadas, dentro de las cuales se destacan: Poesía Teológica / Theological Poetry (2014/2015), prologada por el reconocido filósofo norteamericano John  D. Caputo, y Como Abrazo Exacto (2015), antología seleccionada y prologada por el destacado poeta Alfredo Pérez Alencart, de la Universidad de Salamanca. Ha publicado Con Cioran, edición bilingüe español-rumano (traducido por Carmen Bulzan, Rumania).

 

Luis Cruz-Villalobos (Santiago de Chile, 1976). Poet și editor. Este ministru presbiterian, psiholog clinic și candidad PhD (VU Amsterdam). Are o amplă producție poetică. Cu mai mult de cincizeci de opere publicate, printre care se remarcă: Poezia Teologică / Theological Poetry (2014/2015), cu un prolog scris de recunoscutul filosof nordamerican John D. Caputo și Ca Îmbrățișarea Exactă (2015), antologie selectată și prologată de proeminentul poet Alfredo Pérez Alencart de la Universitatea din Salamanca.

 

 

 

Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina). (Rumanía). Poeta, ensayista, traductora de/al español, catedrático en sociología, miembro de la Unión de Escritores de Rumanía y miembro de la Unión de Escritores Rio de Janeiro, Brasil. Su obra poética suma 15 libros de poesías, entre cuales: Peregrinando (2008), Vademecum (2013), Instantes españoles (2014), Armonías celestiales (2018), Sombra de la misteriosa luz (2019). Su obra poética fue traducida al: español, francés, inglés, serbio, portugués, japonés, árabe y apareció en muchas antologías internacionales de poesía. Ha traducido Miguel de Unamuno (poesía, novela, ensayos), Alfredo Pérez Alencart, Carmen Martínez y.o. Premios recibidos: el Diploma de honor de la Asociación „Vorba Noastră” de Viena (Austria, 2003), el Premio de Excelencia, Drobeta-Turnu-Severin (Rumania, 2011), el Premio Eminescu de traducción, Bucarest (Rumania, 2011), el Premio Umberto Peregrino y Gran Mérito Cultural, Rio de Janeiro (Brasil, 2016), Medalle d’or en el Festival Internacional de poesía ”Mihai Eminescu”, Craiova (Rumanía, 2017, 2019), el Premio de la Unión de Escritores de Rumanía  para traducción (2018). Para su laborioso trabajo de traducción fue reconocido como Huésped distinguido de la Ciudad de Salamanca (2018), España.