La lengua rumana: La patria de la poesía. Dan Şalapa (Rumania) Traducido de Carmen Bulzan
La lengua rumana: La patria de la poesía
Dan Şalapa (Rumania)
Traducido del rumano al español de Carmen Bulzan (Carmen Peregrina)
AL NUEVO DON QUIJOTE
Vosotros sabéis ¿cómo nadan
El corazón en la sangre
Cuál no es suficiente?
Vosotros sabéis ¿cómo canta
El grito en la boca del hombre feliz?
Vosotros sabéis ¿cómo crece
Día de ayer
En el día de mañana?
Vosotros ¿sabéis que el infinito
Se puede medir con la palma de la mano?
Vosotros ¿sabéis, oh vosotros, los omniscientes,
Que Dios es mi amigo,
Y que ni siquiera
No estaba convencido de eso?
-Eh, ¿vosotros sabéis que uno con uno
Siempre hago una sola
Esperanza?
Sí
Yo sé todo esto,
Y, en consecuencia,
Voy a empezar
Elevar un otro molino,
Que, finalmente,
Don Quijote que pueda
Vencer,
Y yo voy a ser suyo
No el escudero,
¡Sino la lanza!
EL MUNDO DESDE DEBAJO DE LAS PLANTAS
Debajo de mis plantas
Se colocan los pasos
De un otro mundo,
Tiro de los hilos del cuento
Como de un aliento frío,
Ninguna biblioteca
Ya no sale de las hojas del libro.
Sólo pequeños rasguños
Aparecen en las encrucijadas con follaje.
Me duelen las plantas.
Y sus huellas me duelen.
Especialmente, las huellas.
El mundo me presiona desde debajo de ellas.
Al revés, me presiona,
Y parece que las plantas querían
Salir de las huellas,
Volverlas locas,
En un otro mundo.
LA FASCINACIÓN DE LA LUZ
Como en el dicho,
Así también en la luz,
La palabra que construye,
La luz que redondea,
El cielo que se aproxima,
La mirada que te abraza,
Solo nosotros, los solitarios,
Sin par, sin rostro,
Un arco iris sumiso,
Sin colores ni voz,
Adiós, estoy solo y demasiado mudo,
Soy otro, soy yo sin el revés,
Soy un arco iris desheredado;
Espero, pero me voy, parpadeo,
Pero no os veo, respiro,
Pero no hay aire alrededor,
Es solo una sola ronda.
Y yo, más solo como un cielo...
FÓRMULA DEL ARCO IRIS
Señor ingeniero,
Deja de cansarte,
No importa cuánto me lo expliques,
Científico, físico, químico,
Meteorológicamente, detenerte,
Por favor, que no me convenzas,
Déjame en mi ignorancia,
Para disfrutar de este arco iris,
Y pensar que es como
Lo sé por la abuela,
Un milagro divino,
Simple como cualquier belleza
Venida del cielo,
De las oraciones de ángeles;
Gracias, señor ingeniero,
Y déjame creerlo
Que después de la próxima lluvia,
Yo también voy a ser un arco iris.
O al menos un pueblo abandonado
Sobre cual mostrarse él,
Orgulloso, y que envidiarlo
Y pintor, y poeta, y monje,
Y ladrón, y virgen, y ciego,
Y perro callejero y pegas;
Señor ingeniero,
Lo prometo, mañana por la mañana,
Saberlo de memoria
La fórmula del arco iris,
Pero permítanme, por favor,
Copiar sus colores, ahora,
Que lo hago un copy paste,
Pasárselos a una hija,
No usarlos en la tesis,
En el examen de Bachillerato,
O en la licenciatura, pero sólo
Al cruzar la Estigia,
Y sólo como una luz de vigilia...
CARTAS A NADIE
Sí, las cartas a nadie -
los que somos cada uno de nosotros,
más allá de la dorada arrogancia
con la que nos ha dotado la madre Naturaleza,
que Dios no creo que ha puesto su mente
por un cacho -
siempre llegan a su destino,
allí siempre hay alguien
leerlos insaciablemente,
porque ese alguien
¡somos cada uno de nosotros!
La lectura de estas cartas se hace,
pero, con la luz apagada,
en la oscuridad -
¿no es así, hipócritas? -
para ni siquiera no nos veamos
nosotros a nosotros, leyéndonos en el alma...
NOULUI DON QUIJOTE
-Voi știți cum înoată
Inima în sângele
Pe care nu-l are îndeajuns?
-Voi știți cum cântă
Țipătul în gura fericitului?
-Voi știți cum crește
Ziua de ieri
În ziua de mâine?
-Voi știți că infinitul
Poate fi măsurat cu palma ?
-Voi știți, o voi, atotștiutorilor,
Că Dumnezeu mi-e prieten,
Și că eu nici măcar
Nu eram convins de asta?
-Mă, voi știți că unu și cu unu
Fac întotdeauna o singură
Speranță?
Da,
Eu știu toate astea,
Și, în consecință,
Am să mă apuc
Să ridic o altă moară,
Pe care, în sfârșit,
Don Quijote s-o poată
Înfrânge,
Iar eu am să-i fiu
Nu scutierul,
Ci lancea!
LUMEA DE SUB TĂLPI
Sub tălpile mele
Se aștern pașii
Unei alte lumi,
Trag de firele poveștii
Ca de o respirație rece,
Nicio bibliotecă
Nu mai iese dintre file de carte.
Doar mici zgârieturi
Apar la răspântii cu frunze.
Mă dor tălpile.
Și urmele lor mă dor.
Mai ales, urmele.
Mă apasă lumea de sub ele.
În sens invers, mă apasă,
Și parcă se vor tălpile
Să iasă din urme,
Să plece nebune,
Într-o altă lume.
FASCINAŢIA LUMINII
Precum în vorbă,
Aşa şi în lumină,
Cuvântul ce zideşte,
Lumina ce rotunjeşte,
Cerul ce se-apropie,
Privirea ce te-mbrăţişează,
Doar noi, cei singuri,
Fără seamă, fără chip,
Un curcubeu supus,
Fără culori şi fără glas,
Adio, sunt singur şi prea mut,
Sunt altul, sunt eu fără revers,
Sunt curcubeu dezmoştenit;
Aştept, dar plec, clipesc,
Dar nu vă văd, respir,
Dar nu e aer împrejur,
E doar un singur rond,
Şi eu, mai singur ca un cer...
FORMULA CURCUBEULUI
Domnule inginer,
Nu te mai osteni,
Oricât mi-ai explica,
Ştiinţific, fizic, chimic,
Meteorologic, opreşte-te,
Te rog, că nu mă convingi,
Lasă-mă în neştiinţa mea,
Să mă bucur de acest curcubeu,
Şi să cred că e aşa cum
Îl ştiu de la bunica,
O minune dumnezeiască,
Simplă ca orice frumuseţe
Venită din cer,
De din rugăciuni de angeli;
Mulţumesc, domnule inginer,
Şi lasă-mă să cred
Că după următoarea ploaie,
Voi fi şi eu un curcubeu,
Sau măcar un sat părăsit
Peste care să se arate el,
Semeţ, şi să-l invidieze
Şi pictor, şi poet, şi călugăr,
Şi tâlhar, şi fecioară, şi orb,
Şi câine de pripas şi cal înaripat;
Domnule inginer,
Promit, mâine-dimineaţă,
Să ştiu pe de rost
Formula curcubeului,
Dar permiteţi-mi, vă rog,
Să-i copiez culorile, acum,
Să-i fac un copy paste,
Să le trec pe-o fiţuică,
Să nu le folosesc la teză,
La examenul de Bac,
Ori la licenţă, ci doar
La trecerea Styxului,
Şi doar ca pe-o lumină de veghe...
SCRISORI CĂTRE NIMENI
Da, scrisorile către nimeni -
aceia care suntem fiecare dintre noi,
dincolo de poleirea arogantă
cu care ne înzestră muma Natura,
că Dumnezeu nu cred să se fi încurcat
cu așa nimicnicii -
ajung întodeauna la destinație,
acolo este întotdeauna cineva
care să le citească cu nesaț,
pentru că acel cineva
suntem fiecare dintre noi!
Lectura acestor scrisori se face,
însă, cu lumina stinsă,
pe-ntuneric-
nu-i așa, ipocriților? -
să nu ne vedem nici măcar
noi pe noi citindu-ne-n suflet...
Dan Șalapa (n.1957, Drobeta-Turnu Severin, Mehedinţi, Rumania). Facultad de Filosofía-Periodismo, Facultad de Geografía. Es poeta, periodista, actor, director de teatro, productor de radio-televisión, recitales de música y poesía.
De los libros de poesía: El otro extremo de las palabras (2000); Reniñez en el salto (2013); Antiphonia Epicus (2013); Galactos (2013); Leyes de la poesía (2014); Anónimo (2015); STIX. 33 poemas (2016); Fragmentos del infinito (2020); Vamos Hui. 100 pasos hacia el país del haiku (2021); Cubo de noche (2022): El piano que me habita (2022); Mi ángel escribe poesía (2022). También escribe: humor, monografía, ensayo, editorial, crítica literaria, guiones teatrales.
Premios: Premio y Medalla EMINESCU, sección Ensayo, Festival Internacional „Mihai Eminescu", Primer Premio, Sección de Poesía, Festival Internacional „Adrian Paunescu"; Segundo premio, sección de literatura humorística, Slatina; Premio de la revista SINGUR, poesía y editorial.
Dan Șalapa (n.1957, Drobeta-Turnu Severin, Mehedinți, România). Facultatea de filozofie-jurnalism, Facultatea de geografie. Este poet, jurnalist, actor, regizor de teatru, realizator radio-tv, recitaluri de muzică și poezie.
Dintre cărțile de poezie: Celălalt capăt al cuvintelor (2000); Recopilăria pe săritelea (2013); Antiphonia Epicus (2013); Galactos (2013); Legile poeziei (2014); Anonim (2015); STIX. 33 de poeme (2016); Fragmente de infinit (2020); Hai Hui. 100 paşi spre Ţara Haiku (2021); Cubul de noapte (2022): Pianul care mă locuiește (2022); Îngerul meu scrie poezie (2022). Mai scrie: umor, monografie, eseu, publicistică, critică literară, scenarii teatru.
Premii: Premiul și Medalia EMINESCU, secțiunea Eseu, Festivalul Internațional “Mihai Eminescu”, Premiul I, secțiunea Poezie, Festivalul Internațional “Adrian Păunescu”; Premiul II, secțiunea literatură umoristică, Slatina; Premiul Revistei SINGUR, poezie și publicistică.
Carmen Bulzan (Drobeta-Turnu Severin, Rumania, n. 1953). Licenciada en Filosofía en la Universidad de Bucarest. Catedrática y doctora en sociología, participo a los seminarios organizados por CIFEDHOP Geneva (Suiza) y ha obtenido becas en los programas: Arion, Comenius, Erasmus, Youth, de la Unión Europea, también en programas de Consejo de Europa en: España, Portugal, Francia, Alemania. Poeta, ensayista, traductora de/al español, portugués, miembro de la Unión de Escritores de Rumanía y miembro de la Unión de Escritores Rio de Janeiro, Brasil. En su obra literaria encuentran: ensayos, diarios (español, catalán, compostelano), epistolarios, monografías y 15 libros de poesías, entre cuales: Peregrinando (2008), Vademecum (2013), Clipe spaniole / Instantes españoles (2014), Armonii celeste /Armonías celestiales (2018), Gravitația cerului / La gravitación del cielo(2018), Umbra tăinuitei lumini / Sombra de la misteriosa luz (2019), Pe cărările dorului (2019), Sonetele iubirii târzii (2019), Arca de las lágrimas (2020). Su obra poética fue traducida al: español, francés, inglés, serbio, portugués, japonés, árabe, albanés y apareció en muchas antologías internacionales de poesía. Ha traducido Miguel de Unamuno (poesía, novela, ensayos), Alfredo Pérez Alencart, Carmen Martínez, Jose Ramón Ripoll (España), Claudio Murilo Leal, Edir Meirelles, Juçara Valverde, Marcia Barroca (Brasil), Luis Cruz-Villalobos (Chile) y. o. Premios recibidos: el Diploma de honor de la Asociación „Vorba Noastră” de Viena (Austria, 2003), el Premio de Excelencia, Drobeta-Turnu Severin (Rumania, 2011), el Premio Eminescu de traducción, Bucarest (Rumania, 2011), el Premio Umberto Peregrino y Gran Mérito Cultural, Rio de Janeiro (Brasil, 2016), Medalle d’or en el Festival Internacional de poesía „Mihai Eminescu”, Craiova (Rumanía, 2017, 2019), el Premio de la Unión de Escritores de Rumanía para traducción (2018), Le prix de la traduction otorgado por la Academia Internacional ”Mihai Emienscu” (2022). entre otros. Para su laborioso trabajo de traducción fue reconocido como „Huésped distinguido” de la Ciudad de Salamanca (2018), España.