Poesía

La lengua rumana: La patria de la poesía. Clara Georgeta Tîrcă (Rumanía). Traducción de Carmen Bulzan (Rumanía)

 

 

 

A continuación presentamos el nuevo índice de poesía, "Lengua rumana: la patria de la Poesía", bajo la coordinación  y traducción de la poeta Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina) (Rumanía). La curaduría cumple dos propósitos, traducir una serie de poetas rumanos al español y traducir poetas en lengua española y portuguesa al rumano. Continuamos con una selección de los poetas rumanos.

 

 

 

 

La lengua rumana: La patria de la poesía

Clara Georgeta Tîrcă (Rumanía)

 

Traducción del rumano al español de Carmen Bulzan (Carmen Peregrina)

 

 

 

 

 

antisocial

 

soy antisocial

hablando solo

de cuántas veces

tengo la oportunidad

no hago selfi

no doy tag

share

like

no publico

mi vida en paredes

virtuales

no existo

excepto

en el mundo

real

y basta

para el mundo

de más allá

no necesita

una cuenta

allí

te conozcan

todos

después de la huella

del alma.

 

 

 

fluir

 

tiempo

fluye

porque es líquido

(le gusta

ser humillado

con sudor

a aquellos que

aman

con sangre en la mesa

de almuerzo

con agua

cuando llueve

intenso y

la tristeza da

más arriba).

 

 

 

 

contracciones

 

los niños escriben

sobre Dios

y sus hojas de papel

blancos

sin líneas

de guías

como un sendero

en el bosque

para llenar

de alegría

cuando Dios

escribe sobre niños

con letras impresas

cielo

tiene contracciones.

 

 

 

 

puntos de suspensión

 

a veces

no

tenemos

espacio para

agregar algo

los otros

han sido más rápidos

mas ávidos

y llenaron

el aire

con su dióxido de carbono

el tiempo con las ideas,

el espacio con

sus viajes

nos dejó solo

la libertad

de leer

de dar a las páginas

suspirar o sonreír

a través

de los puntos de suspensión.

 

 

 

 

día

 

me estoy preparando

comenzar

el día

necesito tiempo

para aprender

mis líneas

para conocer

los nuevos zapatos

(cada día

tiene el mal costumbre

llegar con algo

inusual

creativo

original

PR tiene la culpa)

todavía yo soy

viejo

y mi memoria es

de algodón

(se lava fácil

y se aprieta

durante

el proceso)

día de hoy

será difícil

de descalzar

cuando vendrá la noche.

 

 

 

 

 

en el borde

 

aun

un año

se aloja

neutral

no me haga señas

de amenaza

no me envía malvaviscos

no me mira a los ojos

con implícito

simplemente empacan su

todavía

cosas innecesarias

y los años necesitan

un descanso

para ponerse

orden

en los recuerdos

nuestro.

 

 

 

 

despedidas

 

espero que irte

te sigo

preparándote para el camino

mirando el reloj

¿por qué te deseo

más rápido lejos?

cuando mañana

estoy seguro

que me paralizarán

los arrepentimientos

quizás

solo así

aprendo

apreciar

lo que me

recuerdo

¡bienvenido,

año nuevo!

déjame mostrarte

todo lo que sé

sobre el tiempo.

 

 

 

 

dependencia

 

las plumas

se pegan

entre los dedos

y las páginas blancas

se llenan milagrosamente

de palabras

en mi presencia

no puedo evitarlas

para mirarlas

en los ojos

y ellas leen

mi mente.

 

 

 

 

soledad

 

No sé

lo que me inspira

la calle triste brillantemente iluminada

ruidos ensordecedores

de fondo

la gente supongo

sentarse en las mesas

llenas

y riendo

sin miedo

incipiente

o escribir

porque

no sé cómo

llenar

de otra manera

la soledad.

 

 

 

 

fin

 

tengo un montón de

errores

gramaticales

en mis recuerdos

algunos no se conceden

con el predicado

en otros pongo

una coma inaceptable

antes aunque

la mayoría son

sin capital

al principio de la fila

de ahí todos los errores

de sistema...

f-i-n.

 

 

 

 

 

 

 

antisocială

 

sunt antisocială

vorbesc singură

de câte ori

am ocazia

nu-mi fac selfi-uri

nu dau tag-uri

share-uri

like-uri

nu-mi postez

viața pe pereți

virtuali

nu exist

decât

în lumea

reală

și atât

pentru lumea

de dincolo

nu e  nevoie

de cont

acolo te știu

toți

după amprenta

sufletului.

 

 

 

 

curgere

 

timpul

curge

pentru că e lichid

(îi place

să se hidrateze

cu sudoarea

celor ce

iubesc

cu sânge la masa

de prânz

cu apă

când plouă

intens și

tristețea dă

peste).

 

 

 

 

contracții

 

copiii scriu

despre Dumnezeu

și foile lor

albe

fără linii

de ghidaj

ca o potecă

în pădure

de umplu

de bucurie

când Dumnezeu

scrie despre copii

cu litere de tipar

cerul

are contracții

 

 

 

 

puncte de suspensie

 

uneori

nu

ne mai rămâne

loc pentru

a mai adăuga ceva

ceilalți

au fost mai rapizi

mai avizi

și au umplut

aerul

cu dioxidul lor de carbon

timpul cu ideile

spațiul cu

călătoriile lor

nouă ne rămâne doar

libertatea

de a citi

de a da paginile

a ofta sau a zâmbi

pe durata

punctelor de suspensie.

 

 

 

 

zi

 

mă pregătesc

să încep

ziua

îmi trebuie timp

să-mi învăț

replicile

să fac cunoștință

cu pantofii cei noi

(fiecare zi

are prostul obicei

să vină cu ceva

neobișnuit

creativ

original

PR-ul e de vină)

eu sunt tot

veche

iar memoria mi-e

de bumbac

(se spală ușor

și se strânge

pe durata

procesului)

ziua de azi

va fi greu de

descălțat

când se va

face seară.

 

 

 

 

la margine

 

încă un

an

se îndepărtează

neutru

nu-mi face semne

de amenințare

nu-mi trimite bezele

nu mă privește în ochi

cu subînțeles

doar își împachetează

liniștit

catrafusele

şi anii au nevoie

de o pauză

pentru a-şi pune

ordine

în amintirile

noastre.

 

 

 

 

despărțiri

 

aștept să pleci

te urmăresc

pregătindu-te de drum

cu ochii pe ceas

de ce te vreau

mai repede departe

când mâine

știu sigur

că mă vor paraliza

regretele

poate că

doar așa

învăț

să prețuiesc

ceea ce-mi

amintesc

bine ai venit,

noule an!

hai să-ţi arăt

tot ce știu

despre timp.

 

 

 

 

dependență

 

creioanele

mi se lipsesc

între degete

și paginile albe

se umplu miraculos

de cuvinte

în prezența mea

nu mă pot abține

să le privesc

în ochi

și ele-mi citesc

mintea.

 

 

 

 

solitudine

 

nu știu

ce mă inspiră

strada tristă luminată puternic

zgomotele asurzitoare

de fond

oamenii pe care îi ghicesc

așezați la mese

pline

și râzând

fără frică

de început

sau să scriu

pentru că

nu știu să

umplu

în alt mod

singurătatea.

 

 

 

 

sfârșit

 

am o grămadă de

greșeli

gramaticale

în amintirile mele

unele nu se acordă

cu predicatul

în altele am pus

o virgulă inacceptabilă

înainte de şi

cele mai multe sunt

fără majusculă

la-nceput de rând

de aici toate erorile

de sistem...

s-fâ-r-şit.

 

 

 

 

Clara Georgeta TÎRCĂ. Nació en 27 de octubre de 1978. Los estudios: la Facultad de Periodista y de las Ciencias de la Comunicación en la Universidad de Bucarest, 2005; la Facultad de Teología Ortodoxa de la Universidad de Craiova, 2003 y la Facultad de Letras de la Universidad de Craiova, 2019. Actualmente maestra de religión y de lengua francés en la Escuela de Eșelnița, distrito de Mehedinți, de 2004. Hizo su debut en poesía a la edad de 13 años en la revista local Datina, Drobeta-Turnu- Severin.  También publicó poemas y artículos en: Candela din Dunăre, Cetatea creștină, România literară, Luceafărul de dimineață, Revista Neuma, Jurnalul Bucureștiului.

Volúmenes de poesía publicados:

Reluare în Rai (Repetición en Paraíso), Neuma, Cluj-Napoca, que fue galardonado con el Premio Cristian Popescu para el debut de la Unión Rumana de Escritores, Bucarest-Poesía (2018);

Stradă tristă, luminată puternic (Calle triste, iluminada brillantemente), Neuma, 2019; Noaptea, statuile întineresc (La noche, los estatuas rejuvenecen), Neuma, Bucarest, 2020, volumen colectivo.

 

 

 

CLARA GEORGETA TÎRCĂ. Născut la 27 octombrie 1978. Studii: Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării - Universitatea din București - 2005, Facultatea de Teologie Ortodoxă - Universitatea din Craiova - 2003,  Facultatea de Litere - Universitatea din Craiova - 2019.

În prezent este profesor de religie și limba franceză la Școala Gimnazială Eșelnița, județul Mehedinți, din 2004. Și-a făcut debutul în poezie la vârsta de 13 ani în Revista locală Datina, Drobeta-Turnu Severin. A publicat poeme și articole în Candela din Dunăre, Cetatea creștină, România literară, Luceafărul de dimineață, Revista Neuma, Jurnalul Bucureștiului.

Cărți publicate:

Reluare în RAI,  Editura Neuma, 2017 , pentru care a primit premiul Cristina Popescu pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (2018); Stradă tristă, luminată puternic, Editura Neuma. 2019; Noaptea, statuile întineresc, Editura Neuma, București, 2020, volum colectiv.

 

 

 

Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina). (Rumanía). Poeta, ensayista, traductora de/al español, catedrático en sociología, miembro de la Unión de Escritores de Rumanía y miembro de la Unión de Escritores Rio de Janeiro, Brasil. Su obra poética suma 15 libros de poesías, entre cuales: Peregrinando (2008), Vademecum (2013), Instantes españoles (2014), Armonías celestiales (2018), Sombra de la misteriosa luz (2019). Su obra poética fue traducida al: español, francés, inglés, serbio, portugués, japonés, árabe y apareció en muchas antologías internacionales de poesía. Ha traducido Miguel de Unamuno (poesía, novela, ensayos), Alfredo Pérez Alencart, Carmen Martínez y.o. Premios recibidos: el Diploma de honor de la Asociación „Vorba Noastră” de Viena (Austria, 2003), el Premio de Excelencia, Drobeta-Turnu-Severin (Rumania, 2011), el Premio Eminescu de traducción, Bucarest (Rumania, 2011), el Premio Umberto Peregrino y Gran Mérito Cultural, Rio de Janeiro (Brasil, 2016), Medalle d’or en el Festival Internacional de poesía ”Mihai Eminescu”, Craiova (Rumanía, 2017, 2019), el Premio de la Unión de Escritores de Rumanía  para traducción (2018). Para su laborioso trabajo de traducción fue reconocido como Huésped distinguido de la Ciudad de Salamanca (2018), España.