La lengua rumana: La patria de la poesía. Alfredo Pérez Alencart (Perú/España) Traducción al rumano de Carmen Bulzan
A continuación presentamos el nuevo índice de poesía, "Lengua rumana: la patria de la Poesía", bajo la coordinación y traducción de la poeta Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina) (Rumanía). La curaduría cumple dos propósitos, traducir una serie de poetas rumanos al español y traducir poetas en lengua española y portuguesa al rumano. Iniciamos con la selección de los poetas de lengua española.
La lengua rumana: La patria de la poesía
Alfredo Pérez Alencart (España)
Traducción del español al rumano de Carmen Bulzan (Carmen Peregrina)
PRIVILEGIOS DEL CONFUSO
A veces confundo el mar con el amor
y braceo la noche entera
hasta agotar el agua de tu cuerpo.
A veces confundo el amor con las estrellas
y toda la enmelada noche me embarco
en singladuras increíbles por tu cosmos.
A veces confundo las estrellas con tus labios
y esa noche deliciosa, bajo las primeras
lavas, muerdo tu abierta boca para siempre.
A veces confundo los labios con tu cintura
y a ella me agarro con felicidad tremenda
hasta que resplandezca la noche complaciente.
A veces confundo la cintura con tus sentidos
que velan mis armas en apogeo, y saco
brillo a la envolvente noche de los cuerpos.
A veces confundo los sentidos que completan
con el eco de tu voz que se enmadeja
en la aurora boreal de mis ofrendas.
Tengo el privilegio de gozar de tu íntimo arrullo
para mi confusión tan deslumbrante.
Así estoy entre tu carne;
así estoy entre tu espíritu.
CÁNTICO DE LOS CUERPOS
Apresúrate, amado mío,
y sé semejante al corzo, o al cervatillo,
sobre las montañas de los aromas.
Saomón
Oh entusiasmo que retienes en las manos
la descubierta pasión de la Amada,
¡ciñe a fondo la reverberación
de la sangre y los ayes dichosos!
Oh memoria que repercutes lo gozado
bajo densas cabelleras desatadas,
¡despierta las órbitas que sestean
cuando el Amado se aleja de los labios!
La Amada retoza ataviada de anhelo
en la cima de las mieles olfateables.
Y nace el cántico o la formidable
pleamar donde se retienen Amado
con Amada hasta sentir pálpito nuevo
u otra dulce respiración de sus deseos.
Oh verdad de todos los crecimientos,
hacia tu amparo van Amado con Amada:
¡déjales asirse a las viejas piedras del amor
que sacia y complace con sabios homenajes!
Oh vaivén de los cuerpos deslumbrados
por llamas guiadoras prolijas en trances,
¡entrega paraísos a la Amada y cometas
al Amado cuyo júbilo no tiene límites!
El Amado alisa el talle de la felicidad
sobre la piel en penumbras, en albores
de fiesta que propician íntimos desórdenes
para abrasarse dentro y fuera. Tremendo
poder el del amor conyugal en comunión,
entregándose a una boda para siempre.
Oh valientes brazos que se alzan al arribo
de la Amada bien provista de ungüentos,
¡tengan impulso suficiente para afincarse
en las ramadas de tan acogedora hechura!
Oh corazones engalanados para el ágil recital
que hace clarear la noche con suaves ritmos,
¡sirvan más vino que despierte presentires
y riegue el mimado refugio de las entrañas!
La Amada se encoge en la pulpa de la vida
por fiel mandato de las savias mezcladas,
del fondo relevante del amor, de las delicias
invisibles, de los cánticos de un Amado
que no cambia de rumbo y bebe de su risa
y forja los días con su fosforescente ternura.
Oh amor que nació contigo, dice el Amado.
Oh amor por Dios bendecido, dice la Amada
LA SILUETA DEL AMOR
Yo soy mi fuego y mi exaltación.
Vicente Aleixandre
Y vuelvo siempre a la silueta del amor,
al lugar que suma lo pasado y lo futuro
en los contornos sonrosados tras el beso
revelando la potestad de las apetencias,
el deseante aroma con latidos convexos
sobre la epidermis del pezón vigilante
o en las profundidades que el amanecer
susurra hasta que acontece la liquidez
consecuente luego de la flecha detenida
no para la muerte sino para resurrección.
Archivo de emanaciones en las neuronas,
mas también presencia con tacto partícipe
en pos de recompensa que es relámpago
de imposible acopio, aunque tense el arco
en el equilibrio de las pulsaciones mías,
en los lapsos del fuego o en el lindero
donde se debaten los perentorios rituales
que van más allá del ombligo tembloroso,
golosinas e himnos al gusto del cuerpo,
avidez del escrutinio que nunca finaliza.
Y vuelvo a encadenarme a una cintura
que no deseca mi enfiebrada singladura
hacia la savia del rosal puesto en ángulo
para el vuelo o para sublime exaltación
en los pliegues del destino y de la alcoba:
instantes donde renombro su nombre
y firmo el testamento por si algo sucede
mientras me cobija vivo entre su asfixia
que es la contraseña para arder en vena
bajo el amparo de la silueta del amor.
ALTURA DEL AMOR
Yo la amo con su Jesús de revolucionaria entrega,
con su Jesús que también está dentro de mi sangre,
creciendo en toda mi alegría,
acarreando el panal del amor para que la canción del hombre
se arrime al milagro y no falte dulzura el resto de la esperanza.
La amo con un amor que llega de atrás,
con mi alma abarcando su cuerpo infinito,
con mi voz resonando en su cintura,
con mi sol de invierno entrando en sus cabellos,
con mis bienvenidas querendonas pidiendo
lluvias que ella noblemente prolonga,
mientras labro el presente
donde aliento a la mujer de mi porvenir.
Yo la amo con nuestro hijo bienquerido:
suficiente bendición que Dios amasó
para romper fieros odios amaestrados,
tristes frutos de insensatas negaciones.
La amo con el oído que escucha sus puras oraciones
libradoras de enemigos, con el ojo que atisba dónde
está la lámpara que hoy me ilumina.
La amo porque el amor sigue siendo apetecido.
La amo con fervor, con una ternura no encuentra diques en nuestro techo.
¡Regístrense y comuníquense estos hechos esenciales
para que nada acabe en el lugar donde nos amamos!
UNA SOLA CARNE SERÁN
(Poema para una boda)
Habéis tenido que bregar,
a veces hasta llenar de lágrimas el corazón,
cual tamaña visión de una página de la Biblia
y su saber probado en las estaciones amargas
o en las cuatro columnas de la felicidad,
brotes del amor que es el mejor alimento
para remontar lo adverso.
Y porque la Palabra es cosa vuestra,
tenéis la verdadera verdad de los que se aman
sin esperar plata u oro en pos de algún castillo
en esta morada última de los hombres.
Por ello nada os desploma;
nada consume vuestro espíritu
perfectamente aliado a lo que Guía.
Estáis aquí, reconstruyendo un camino
en mitad de la meseta, avanzando junto a otros
que esperan el domingo
para repetir el Nombre y el Verbo
que nos embarca eternamente.
Estáis aquí, en la pleamar de vuestro amor.
Es ya la hora de volver celebrar la única boda.
Y hay júbilo para que nos abracemos,
tan hermanos registrados en la notaría del Señor,
hermanos sin desmayar en la oración
y en compartir el pan que no es leyenda.
¡Hágase Su voluntad y a partir de hoy
una sola carne serán!
Privilegiile confuziei
Uneori confund marea cu amorul
și înot noaptea întreagă
până când termin apa din corpul tău.
Uneori confund amorul cu stelele
și toată noaptea de miere mă îmbarc
în călătorii incredibile prin cosmosul tău.
Uneori confund stelele cu buzele tale
și în această noapte delicioasă, sub primele
lave, mușc gura ta deschisă pentru totdeauna.
Uneori confund buzele tale cu mijlocul tău
și de el mă agăț cu o fericire extraordinară
până când strălucește noaptea rotundă.
Uneori confund mijlocul tău cu simțurile tale
care veghează armele mele în apogeu, și dau
strălucire învelitoarei nopți a trupurilor.
Uneori confund simțurile toate
cu ecoul vocii tale care se țes
în aurora boreală a ofrandelor mele.
Am privilegiul de a mă bucura de intimul tău gângurit
pentru confuzia mea atât de orbitoare.
Așa sunt în carnea ta;
așa sunt în spiritul tău.
Cântarea corpurilor
Fugi degrabă, iubitul meu,
sprinten ca o căprioară fii, fii ca puiul cel de cerb,
peste munții cei îmbălsămați.
Solomon
Ah, entuziasm care ții în palme
deschisa pasiune a Iubitei,
strânge în adânc reverberația
sângelui și suspinele fericite!
Ah, memorie care păstrezi plăcerea
bogatelor plete dezlănțuite,
trezește orbitele care se odihnesc
când Iubitul se îndepărtează de buze!
Iubita saltă plină de dorințe
pe culmea mierilor mirositoare.
Și naște cântarea sau formidabila
maree înaltă unde se avântă Iubitul
cu Iubita până când simt puls nou
sau altă dulce respirație a dorințelor lor.
Ah, adevăr al tuturor măririlor,
spre adăpostul tău merg Iubitul cu Iubita:
lasă-i să se aprindă la vechile pietre ale dragostei
care satură și încântă cu înțelepte jurăminte!
Ah, ondulație a corpurilor orbite
de flăcările călăuzitoare, bogate în transe,
dă-i paradisuri Iubitei și comete
Iubitului a cărui bucurie nu are limite!
Iubitul netezește talia fericirii
peste pielea în amurguri, în zori
de sărbătoare care împacă intime dezordini
pentru a se îmbrățișa pe dinlăuntru și pe dinafară. Extraordinară
putere, cea a amorului conjugal în comuniune,
întreținându-se printr-o nuntire pentru totdeauna.
Ah, curajoase brațe care se ridică în înalt
de la Iubita înmuiată,
să aveți impuls suficient pentru a vă odihni
în frunzișul atât de primitor al trupului!
Ah, inimi împodobite pentru sprintenul recital
care limpezește noaptea cu suave ritmuri,
beți mai mult vin care trezește presentimentele
și udă răsfățatul refugiu al măruntaielor!
Iubita se chircește în carnea vieții
prin ordin fidel sevelor amestecate,
din adâncul relevant al iubirii, al deliciilor
invizibile, al cântărilor unui Iubit
care nu-și schimbă drumul și bea din râsul său
și făurește zilele cu fosforescenta sa sensibilitate.
Ah, iubire care s-a născut cu tine, spune Iubitul,
Ah, iubire binecuvântată de Dumnezeu, spune Iubita.
Silueta dragostesi
Eu sunt focul meu și exaltarea mea
Vicente Aleixandre
Și mă întorc mereu la silueta dragostei,
în locul ce unește trecutul cu viitorul
în împrejurimile roz dincolo de sărutul
revelând puterea dorințelor,
dorita aromă cu bătăi convexe
pe epiderma sânului atent
sau în profunzimile în care înserarea
susură până când se întâmplă lichidul
consecvent datorat săgeții oprite
nu pentru a muri, ci pentru a învia.
Arhivă de emanații în neuroni,
dar la fel prezență cu tact participă
ca recompensă care este fulger
al imposibilei adunări, deși întinde arcul
în echilibrul pulsațiilor mele,
în răstimpul focului sau pe marginea
unde se dezbat ritualuri peremptorii
care merg dincolo de tremurândul omphalos,
plăceri și imnuri la gustul trupului,
aviditate a verificării scrutinului care nu se sfârșește niciodată.
Și mă întorc să mă înlănțui la o talie
care nu îmi seacă înfierbântata călătorie
spre seva rozei unghiulare
pentru zborul său pentru sublima exaltare
în pliurile destinului și ale dormitorului:
clipe unde redenumesc numele său
și semnez testamentul dacă se întâmplă ceva,
în timp ce mă cuibăresc trăiesc în sufocarea sa
care este parola pentru a arde în venă
sub protecția siluetei dragostei.
Înălțimea iubirii
Eu o iubesc cu Iisus-ul său de revoluționară capitulare,
cu Iisus al său care de asemenea se află înlăuntrul sângelui meu,
crescând în toată bucuria mea, purtând fagurele iubirii
pentru ca muzica omului să se apropie de minune
și să nu-i lipsească restul de speranță.
O iubesc cu iubirea care vine de dincolo,
cu sufletul meu cuprinzând corpul său infinit,
cu vocea mea rezonând în talie,
cu soarele meu de iarnă intrând în părul său,
cu acele bun venit-uri dorindu-ne iertarea
ploilor, pe care ea le prelungește nobil,
în timp ce semăn prezentul
unde alint femeia viitorului meu.
Și o iubesc cu fiul nostru preaiubit,
suficientă binecuvântare
pe care Dumnezeu a plămădit-o pentru a rupe
uri feroce dresate triste fructe ale unor prostești negații.
O iubesc cu auzul care ascultă purele sale orații
eliberatoare de dușmani,
cu ochiul care întrezărește lumina ce azi mă iluminează.
O iubesc pentru că iubirea continuă să-mi placă.
O iubesc cu fervoare, cu o tandrețe ce nu întâlnește baraje sub acoperișul nostru.
Înregistrează și comunică aceste fapte esențiale
pentru ca nimeni să nu ajungă în locul în care ne iubim.
O singură carne vor fi
(Poem pentru o nuntă)
Avuserăți să luptați,
uneori până a umple inima de lacrimi,
care măsura viziunea unei pagini din Biblie
și cunoștința sa probată în anotimpurile amare
sau în cele patru coloane ale fericirii,
muguri ai iubirii care e cel mai bun aliment
pentru a remonta contrariul.
Și pentru că, Cuvântul este tema voastră,
aveți adevăratul adevăr a celor care se iubesc
fără a aștepta argint sau aur în loc de vreun castel
în acest ultim sălaș al oamenilor.
Prin ea nimic nu vă înclină;
nimic nu consumă spiritul vostru
perfect aliat a ceea ce ghidează.
Sunteți aici, reconstruind un drum
în mijlocul platoului, avansând împreună cu ceilalți
care așteaptă duminica
pentru a repeta Numele și Verbul
care ne îmbarcă pentru eternitate.
Sunteți aici, în fluxul iubirii voastre.
Deja e ora întoarcerii pentru a celebra unica nuntă.
Și trăiască bucuria pentru a ne îmbrățișa,
atât de frați înregistrați în scriptele Domnului,
frați fără a ne pierde în rugăciune
și în a împărți pâinea care nu e legendă.
Facă-se Voia Sa și de acum încolo
o singură carne vor fi!
Alfredo Pérez Alencart (Puerto Maldonado, Perú, 1962). Poeta y ensayista peruano-español, profesor de la Universidad de Salamanca desde 1987. Fue secretario de la Cátedra de Poética “Fray Luis de León” de la Universidad Pontificia (entre 1992 y 1998), y es coordinador, desde 1998, de los Encuentros de Poetas Iberoamericanos, que organiza la Fundación Salamanca Ciudad de Cultura y Saberes. Actualmente es columnista de los periódicos La Razón y El Norte de Castilla, así como de varios diarios y revistas digitales de España y América Latina. Poemarios suyos publicados son: La voluntad enhechizada (2001), Madre Selva (2002), Ofrendas al tercer hijo de Amparo Bidon (2003), Pájaros bajo la piel del alma (2006), Hombres trabajando (2007), Cristo del Alma (2009), Estación de las tormentas (2009), Savia de las Antípodas (2009), Aquí hago justicia (2010), Cartografía de las revelaciones (2011), Margens de um mundo ou Mosaico Lusitano (2011), Prontuario de Infinito (2012), La piedra en la lengua (2013), Memorial de Tierraverde (2014), El sol de los ciegos (2014), Hasta que Él vuelva (2014), Lo más oscuro (2015) y Los éxodos, los exilios (2015). También las antologías Oídme, mis Hermanos (2009), Da selva a Salamanca (2012), Antología Búlgara (2013), Monarquía del Asombro (2013), Regreso a Galilea (2014) e Invocación (Antología portuguesa, 2014). Hay un ensayo sobre su obra, Pérez Alencart: la poética del asombro (2006) de Enrique Viloria, y Arca de los Afectos (2012), homenaje de 230 escritores y artistas de cuatro continentes. Su poesía ha sido traducida a 25 idiomas y ha recibido, por el conjunto de su obra, el Premio Internacional de Poesía “Medalla Vicente Gerbasi” (Venezuela, 2009), el Premio “Jorge Guillén” de Poesía (España, 2012) y el Premio “Humberto Peregrino” (Brasil, 2015), entre otros.
Alfredo Pérez Alencart (Puerto Maldonado, Peru, 1962). Poet și eseist peruano-spaniol, profesor la Universitatea din Salamanca din 1987. A fost secretarul Catedrei de Poetică “Fray Luis de León” al Universidad Pontificia (între 1992 și 1998), și este coordonator, din 1998, al Encuentros de Poetas Iberoamericanos, pe care le organizează Fundación Salamanca Ciudad de Cultura y Saberes. În prezent scrie în periodicele La Razón și El Norte de Castilla, ca și în diverse ziare și reviste digitale din Spania și America Latină. Volumele sale de poezii publicate sunt: La voluntad enhechizada/ Voința vrăjită (2001), Madre Selva/ Mama Junglă (2002), Ofrendas al tercer hijo de Amparo Bidon/ Ofrande celui de-al treilea fiu al lui Amparo Bidon (2003), Pájaros bajo la piel del alma/ Păsări pe sub pielea sufletului (2006), Hombres trabajando/Oameni lucrând (2007), Cristo del Alma/Hristul Sufletului (2009), Estación de las tormentas/Anotimpul furtunilor (2009), Savia de las Antípodas/Seva Antipozilor (2009), Aquí hago justicia/Aici fac dreptate (2010), Cartografía de las revelaciones/Cartografia revelațiilor (2011), Margens de um mundo ou Mosaico Lusitano/Marginile unei lumi sau Mozaic Lusitan (2011), Prontuario de Infinito/ Prontuar de Infinit (2012), La piedra en la lengua/Piatra de pe limbă (2013), Memorial de Tierraverde/ Memorial Tierraverde (2014), El sol de los ciegos/Soarele orbilor (2014), Hasta que Él vuelva/ Până ce El se întoarce (2014), Lo más oscuro/Cel mai întunecat (2015) y Los éxodos, los exilios/ Exodurile, exiliile (2015). De asemenea antologiile Oídme, mis Hermanos/ Auziți-mă, Frații mei (2009), Da selva a Salamanca/Din junglă la Salamanca (2012), Antología Búlgara/ Antologie Bulgară (2013), Monarquía del Asombro/Monarhia Mirării (2013), Regreso a Galilea/ Întoarcere în Galileea (2014) și Invocación/Invocație (Antologie portugheză, 2014). A fost scris un eseu despre opera sa, Pérez Alencart: la poética del asombro/ Pérez Alencart: poetica uimirii (2006) de către Enrique Viloria, și Arca de los Afectuos/Arca Afectelor (2012), un omagiu adus de 230 de scriitori și artiști de pe patru continente. Poezia sa a fost tradusă în 25 de limbi și a primit, pentru întreaga sa operă, Premiul Internațional de poezie “Medalla Vicente Gerbasi” (Venezuela, 2009), Premiul “Jorge Guillén” de Poezie (Spania, 2012) și Premiul “Humberto Peregrino” (Brazilia, 2015), între altele.
Carmen BULZAN (Seudónimo Carmen Peregrina). (Rumanía). Poeta, ensayista, traductora de/al español, catedrático en sociología, miembro de la Unión de Escritores de Rumanía y miembro de la Unión de Escritores Rio de Janeiro, Brasil. Su obra poética suma 15 libros de poesías, entre cuales: Peregrinando (2008), Vademecum (2013), Instantes españoles (2014), Armonías celestiales (2018), Sombra de la misteriosa luz (2019). Su obra poética fue traducida al: español, francés, inglés, serbio, portugués, japonés, árabe y apareció en muchas antologías internacionales de poesía. Ha traducido Miguel de Unamuno (poesía, novela, ensayos), Alfredo Pérez Alencart, Carmen Martínez y.o. Premios recibidos: el Diploma de honor de la Asociación „Vorba Noastră” de Viena (Austria, 2003), el Premio de Excelencia, Drobeta-Turnu-Severin (Rumania, 2011), el Premio Eminescu de traducción, Bucarest (Rumania, 2011), el Premio Umberto Peregrino y Gran Mérito Cultural, Rio de Janeiro (Brasil, 2016), Medalle d’or en el Festival Internacional de poesía ”Mihai Eminescu”, Craiova (Rumanía, 2017, 2019), el Premio de la Unión de Escritores de Rumanía para traducción (2018). Para su laborioso trabajo de traducción fue reconocido como Huésped distinguido de la Ciudad de Salamanca (2018), España.