Elisabeta Boțan (Rumanía): Del poemario bilingüe Egometría
Del poemario bilingüe (rumano-español)Egometrie/Egometría (Editorial Limes, Colección ARCA, 2016).
Elisabeta Boțan (Rumanía, 1972)
La poeta
Yo soy aquella que arde en la hoguera de la palabra.
Egometría
Mis pasos se arrodillan de tanto errar por mi propia geometría
-por este laberinto pedregoso de cicatrices fosilizadas-
sus agudas esquinas tan fuerte me hieren los roces
que ya no sé por donde empieza mi ser en este abismo
de búsquedas...
El camino tumultuoso se aclara cuando cobra forma de espiral,
el vuelo se reanuda para alzarse a través de la palabra.
Arte poética
La poesía canta dentro de mi ser
cuando llegas por el sendero de las letras
y descubres que mis palabras
desde siempre han sido tuyas, y tan tuyas,
que me sorprende el hecho de haberlas escrito yo.
La poesía canta dentro de mi ser
cuando escucho tu voz
y descubro que tus palabras
desde siempre has sido mías, y tan mías,
que me sorprende el hecho de que las manifiestes tú.
Evocación
Debajo de mi piel, —clavados en la carne—
los fósiles de tus besos
rendidos en el altar de los ocasos
en una caminata de domingo
por las crestas de las nubes.
El mundo de Narciso
No hay luz de estrella que pueda acariciar su cielo.
Ni siquiera las luciérnagas conocen sus jardines.
Si, por azar, vas a pasar por allí
tienes que vestir de apariencias,
sin apartarte del sendero de trasluz;
No abrir los ojos.
—Cualquier tipo de destello es peligroso.—
Cualquier movimiento tiene que ser pensado
y sumiso a la gimnasia del ballet
—de cualquier soplo puede surgir un vendaval. –
No hables
–allí, solo habla el fantasma de Eco-
Y, si llegas a la fuente del mito,
aléjate enseguida
el juego de los espejismos siempre es mortal.
Ocaso
A mi padre, in memoriam
La voz de la muerte
se desliza, a hurtadillas, entre las hojas,
como un mal presagio.
La sonrisa de mi padre
crucificada sobre el ocaso de la hierba.
El camino hacia casa
se encoje en la petrificación.
Más allá del muro de la noche
el grillo tropieza con la mudez.
Espejismo
En el alba del instante
me cogiste de la mano,
y hemos ido corriendo
a ciegas,
por las sendas de las palabras.
Hasta que
nos hemos perdido
en un comienzo de mundo.
De tu mirada
me has tejido
vestimenta de gala...
y yo,
como una eva,
te tentaba
al hurto de las cerezas...
Más tarde,
el asombro del ocaso
nos ha esculpido
en el aroma de las cerezas.
Je suis Farkhunda*
Es tan fácil llegar bajo tierra
cuando te empujan desde la noria de ignorancia
aunque el camino se hace largo y tortuoso
bajo sus fuertes golpes a palos.
Es tan fácil llegar bajo tierra
cuando la luz del sol te unta con el hollín de la historia.
Es tan fácil llegar a ser nada
por el largo túnel del dolor.
No hay tiempo de gritar o llorar
vuelves a la tierra que te prestó los huesos
por el camino de la furia.
Es tan fácil llegar bajo tierra
cuando tu nombre es crucificado
por un Allah que se oculta detrás de las preguntas.
*Joven afgana de 27 años que fue asesinada en público de manera salvaje por un grupo de mulás en Kabul el 19 de marzo de 2015 falsamente acosada de haber quemado una copia del Coran.
Azar
Dios
camina
descalzo
sobre
mi
alma.
La
amasa
y
la
amasa
hasta
que
cobra
forma
de
luz.
Cuento
Érase una vez
un tiempo cuya eternidad se ocultaba en la luz del instante.
Érase una vez
un mundo ubicado en el ala de fuego de un beso.
Érase una vez
un cielo tendido en la cuerda azul de un temblor.
Érase una vez
un espejo de sueño que encerraba dentro de él universos.
Poeta
Eu sunt cea care arde pe rugul cuvântului.
Egometrie
Pașii îmi îngenunchează de atâta rătăcit prin propria mea geometrie
-labirintul acesta pietros de cicatrici fosilizate-
îmi rănesc atât de tare atingerile cu colțurile lor ascuțite
că nu mai știu de unde începe ființa mea în acest abis
de căutări...
Drumul tumultuos se luminează când capătă forma spiralei.
zborul se reînnoadă ca să se înalțe prin cuvânt.
Artă poetică
Poezia cântă înăuntrul ființei mele
când tu sosești pe cărarea literelor
și descoperi că vorbele mele
au fost dintotdeauna ale tale, și atât de ale tale,
încât mă surprinde faptul că le-am scris eu.
Poezia cântă înăuntrul ființei mele
atunci că îți ascult glasul
și descopăr că vorbele tale
au fost dintotdeauna ale mele, și atât de ale mele,
încât mă surprinde faptul că le rostești tu.
Evocare
Sub pielea mea, —pironite în carne—
fosilele sărutărilor tale
dăruite pe altarul asfințiturilor
într-o excursie de duminică
pe crestele norilor.
Lumea lui Narcis
Nu există lumină de stea care să-i mângâie cerul.
Nici măcar licuricii nu-i cunosc grădinile.
Dacă treci întâmplător pe acolo,
trebuie să te îmbraci în aparențe,
să nu te abați de la cărarea penumbrei.
Să nu deschizi ochii.
—Sclipirea de orice fel e primejdioasă.—
Orice mișcare trebuie gândită și
supusă gimnasticii baletului
—orice boare poate isca o furtună.—
Să nu vorbești
—acolo, doar fantasma lui Echo vorbește—.
Și, dacă ajungi la fântâna mitului,
îndepărtează-te grabnic
jocul mirajelor întotdeauna e mortal.
Apus
Tatălui meu, in memoriam
Glasul morții
se strecoară printre frunze, pe furiș,
ca o prevestire rea.
Zâmbetul tatei
răstignit peste amurgul ierbii.
Drumul spre casă
se chircește în încremenire.
Dincolo de zidul nopții
greierul s-a poticnit de muțenie.
Miraj
În zorii clipei
m-ai luat de mână,
și am fugit,
nebunește,
pe cărări de cuvinte.
Până când
ne-am pierdut,
într-un început de lume.
Din privirea ta,
mi-ai țesut
veșmânt de sărbătoare...
iar eu,
ca o evă,
te ispiteam
la furat de cireșe…
Mai apoi,
mirarea asfințitului
ne-a sculptat
în aroma cireșelor.
Je suis Farkhunda *
E atât de ușor să ajungi sub pământ
când te împing de pe roata de bâlci a ignoranței
chiar dacă drumul se face lung și întortocheat
sub loviturile ei cu bâte.
E atât de ușor să ajungi sub pământ
când lumina soarelui te unge cu funinginea istoriei.
E atât de ușor să ajungi a fi nimic
prin lungul tunel al durerii.
Nu e timp de strigat sau de plâns.
Te întorci pe calea furiei
la țărâna care ți-a împrumutat oasele.
E atât de ușor să ajungi sub pământ
când numele îți e răstignit
pentru un Alah ce se ascunde în spatele întrebărilor.
*Tânără afgană de 27 de ani asasinată sălbatic în Kabul, la 19 martie 2015, de un grup de molale sub acuzația falsă că ar fi ars o copie a Coranului.
Hazard
Dumnezeu
pășește
desculț
peste
sufletul
meu.
Îl
frământă
și
îl
frământă
până
când
capătă
formă
de
lumină.
Poveste
A fost odată
un timp a cărui veșnicie se ascundea în lumina clipei.
A fost odată
o lume așezată pe aripa de foc a unui sărut.
A fost odată
un cer întins pe struna albastră a unui fior.
A fost odată
o oglindă de vis ce închidea în ea universuri.
Elisabeta Boțan (Rumanía, 1972), escritora, traductora y antóloga. Se enamoró del género lírico desde una edad temprana cuando la poesía anidó en su alma. Siendo adolescente ganó varios concursos de cuartetas, en directo, con rima preestablecida, organizados por la Radio Nacional de Rumanía (sección Juventud)— ”Radio România Tineret”.
En el año 2002 se establece en España y en 2012 debuta, tras ganar algunos concursos literarios de poesía y relato breve en lengua española. En 2019 recibe el tercer galardón en la sección de poesía de lenguas extranjeras del Premio Clemente Rebora, Roma.
Escribe en rumano y español. Hasta ahora ha publicado dos poemarios (Dimensiones y Egometría), siete libros traducidos y en numerosas revistas y antologías del ámbito nacional e internacional. Sus poemas han sido traducidos al inglés, francés, italiano, chino, griego, árabe y catalán.
Elisabeta Boțan (Rumânia, 1972), scriitoare, traducătoare și realizatoare de antologii. S-a îndrăgostit de genul liric de la o vârstă fragedă când poezia și-a făcut cuib în sufletul său. Fiind adolescentă a câștigat mai multe concursuri de catrene, în direct, cu rimă prestabilită, organizate de Postul Național de Radio (secțiunea tineret)— Radio România Tineret București.
În anul 2002 se stabilește în Spania și în 2012 debutează, după câștigarea unor concursuri literare de poezie și proză scurtă în limba spaniolă. În 2019 i se acordă, Premiul Clemente Rebora, Roma, la secțiunea poezie străină.
Scrie în română și spaniolă. Până acum a publicat două volume de poezii (Dimensiuni și Egometrie), șapte cărți traduse și în numeroase reviste și antologii din mediul național și internațional. Poemele sale au fost traduse în engleză, franceză, italiană, chineză, greacă, arabă și catalană.