Elisabeta Boțan (Rumanía): Del poemario bilingüe Egometría

 

 

 

 

Del poemario bilingüe (rumano-español)Egometrie/Egometría (Editorial Limes, Colección ARCA, 2016).

 

 

Elisabeta Boțan (Rumanía, 1972)

 

 

 

 

La poeta 

 

Yo soy aquella que arde en la hoguera de la palabra.

 

 

 

 

Egometría 

 

Mis pasos se arrodillan de tanto errar por mi propia geometría

-por este laberinto pedregoso de cicatrices fosilizadas-

sus agudas esquinas tan fuerte me hieren los roces

que ya no sé por donde empieza mi ser en este abismo

de búsquedas...

El camino tumultuoso se aclara cuando cobra forma de espiral,

el vuelo se reanuda para alzarse a través de la palabra.

 

 

 

 

Arte poética

 

La poesía canta dentro de mi ser

cuando llegas por el sendero de las letras

y descubres que mis palabras

desde siempre han sido tuyas, y tan tuyas,

que me sorprende el hecho de haberlas escrito yo.

 

La poesía canta dentro de mi ser

cuando escucho tu voz

y descubro que tus palabras

desde siempre has sido mías, y tan mías,

que me sorprende el hecho de que las manifiestes tú.

 

 

 

 

Evocación 

 

Debajo de mi piel, —clavados en la carne—

los fósiles de tus besos

rendidos en el altar de los ocasos

en una caminata de domingo

por las crestas de las nubes.

 

 

 

 

El mundo de Narciso 

 

No hay luz de estrella que pueda acariciar su cielo.

Ni siquiera las luciérnagas conocen sus jardines.

 

Si, por azar, vas a pasar por allí

tienes que vestir de apariencias,

sin apartarte del sendero de trasluz;

 

No abrir los ojos.

Cualquier tipo de destello es peligroso.—

Cualquier movimiento tiene que ser pensado

y sumiso a la gimnasia del ballet

de cualquier soplo puede surgir un vendaval. 

 

No hables

allí, solo habla el fantasma de Eco-

Y, si llegas a la fuente del mito,

aléjate enseguida

el juego de los espejismos siempre es mortal.

 

 

 

 

Ocaso  

 

A mi padre, in memoriam

 

La voz de la muerte

se desliza, a hurtadillas, entre las hojas,

como un mal presagio.

 

La sonrisa de mi padre

crucificada sobre el ocaso de la hierba.

 

El camino hacia casa

se encoje en la petrificación.

 

Más allá del muro de la noche

el grillo tropieza con la mudez.

 

 

 

 

Espejismo      

 

En el alba del instante

me cogiste de la mano,

y hemos ido corriendo

a ciegas,

por las sendas de las palabras.

Hasta que

nos hemos perdido

en un comienzo de mundo.

 

De tu mirada

me has tejido

vestimenta de gala...

y yo,

como una eva,

te tentaba

al hurto de las cerezas...

 

Más tarde,

el asombro del ocaso

nos ha esculpido

en el aroma de las cerezas.

 

 

 

 

Je suis  Farkhunda*  

 

Es tan fácil llegar bajo tierra

cuando te empujan desde la noria de ignorancia

aunque el camino se hace largo y tortuoso

bajo sus fuertes golpes a palos.

 

Es tan fácil llegar bajo tierra

cuando la luz del sol te unta con el hollín de la historia.

Es tan fácil llegar a ser nada

por el largo túnel del dolor.

No hay tiempo de gritar o llorar

vuelves a la tierra que te prestó los huesos

por el camino de la furia.

 

Es tan fácil llegar bajo tierra

cuando tu nombre es crucificado

por un Allah que se oculta detrás de las preguntas.

 

*Joven afgana de 27 años que fue asesinada en público de manera salvaje por un grupo de mulás en Kabul el 19 de marzo de 2015 falsamente acosada de haber quemado una copia del Coran.

 

 

 

 

Azar 

 

Dios

camina

descalzo

sobre

mi

alma.

La

amasa

y

la

amasa

hasta

que

cobra

forma

de

luz.

 

 

 

 

Cuento

 

Érase una vez

un tiempo cuya eternidad se ocultaba en la luz del instante.

 

Érase una vez

un mundo ubicado en el ala de fuego de un beso.

 

Érase una vez

un cielo tendido en la cuerda azul de un temblor.

 

Érase una vez

un espejo de sueño que encerraba dentro de él universos.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poeta

 

Eu sunt cea care arde pe rugul cuvântului.

 

 

 

 

Egometrie

 

Pașii îmi îngenunchează de atâta rătăcit prin propria mea geometrie

-labirintul acesta pietros de cicatrici fosilizate-

îmi rănesc atât de tare atingerile cu colțurile lor ascuțite

că nu mai știu de unde începe ființa mea în acest abis

de căutări...

Drumul tumultuos se luminează când capătă forma spiralei.

zborul se reînnoadă ca să se înalțe prin cuvânt.

 

 

 

 

Artă poetică

 

Poezia cântă înăuntrul ființei mele

când tu sosești pe cărarea literelor

și descoperi că vorbele mele

au fost dintotdeauna ale tale, și atât de ale tale,

încât mă surprinde faptul că le-am scris eu.

 

Poezia cântă înăuntrul ființei mele

atunci că îți ascult glasul

și descopăr că vorbele tale

au fost dintotdeauna ale mele, și atât de ale mele,

încât mă surprinde faptul că le rostești tu.

 

 

 

 

Evocare

 

Sub pielea mea, —pironite în carne—

fosilele sărutărilor tale

dăruite pe altarul asfințiturilor

într-o excursie de duminică

pe crestele norilor.

 

 

 

 

Lumea lui Narcis

 

Nu există lumină de stea care să-i mângâie cerul.

Nici măcar licuricii nu-i cunosc grădinile.

 

Dacă treci întâmplător  pe acolo,

trebuie să te îmbraci în aparențe,

să nu te abați de la cărarea penumbrei.

 

Să nu deschizi ochii.

Sclipirea de orice fel e primejdioasă.—

Orice mișcare trebuie gândită și

supusă gimnasticii baletului

orice boare poate isca o furtună.

 

Să nu vorbești

acolo, doar fantasma lui Echo vorbește—.

Și, dacă ajungi la fântâna mitului,

îndepărtează-te grabnic

jocul mirajelor întotdeauna e mortal.

 

 

 

 

Apus

 

Tatălui meu, in memoriam

 

Glasul morții

se strecoară printre frunze, pe furiș,

ca o prevestire rea.

 

Zâmbetul tatei

răstignit peste amurgul ierbii.

 

Drumul spre casă

se chircește în încremenire.

 

Dincolo de zidul nopții

greierul s-a poticnit de muțenie.

 

 

 

 

Miraj

 

În zorii clipei

m-ai luat de mână,

și am fugit,

nebunește,

pe cărări de cuvinte.

Până când

ne-am pierdut,

într-un început de lume.

 

Din privirea ta,

mi-ai țesut

veșmânt de sărbătoare...

iar eu,

ca o evă,

te ispiteam

la furat de cireșe…

 

Mai apoi,

mirarea asfințitului

ne-a sculptat

în aroma cireșelor.

 

 

 

 

Je suis  Farkhunda *

 

E atât de ușor să ajungi sub pământ

când te împing de pe roata de bâlci a ignoranței

chiar dacă drumul se face lung și întortocheat

sub loviturile ei cu bâte.

 

E atât de ușor să ajungi sub pământ

când lumina soarelui te unge cu funinginea istoriei.

E atât de ușor să ajungi a fi nimic

prin lungul tunel al durerii.

Nu e timp de strigat sau de plâns.

Te întorci pe calea furiei

la țărâna care ți-a împrumutat oasele.

 

E atât de ușor să ajungi sub pământ

când numele îți e răstignit

pentru un Alah ce se ascunde în spatele întrebărilor.

 

*Tânără afgană de 27 de ani asasinată sălbatic în Kabul, la 19 martie 2015, de un grup de molale sub acuzația falsă că ar fi ars o copie a Coranului.

 

 

 

 

Hazard

 

Dumnezeu

pășește

desculț

peste

sufletul

meu.

Îl

frământă

și

îl

frământă

până

când

capătă

formă

de

lumină.

 

 

 

 

Poveste

 

A fost odată

un timp a cărui veșnicie se ascundea în lumina clipei.

 

A fost odată

o lume așezată pe aripa de foc a unui sărut.

 

A fost odată

un cer întins pe struna albastră a unui fior.

 

A fost odată

o oglindă de vis ce închidea în ea universuri.

 

 

 

 

 

Elisabeta Boțan (Rumanía, 1972), escritora, traductora y antóloga. Se enamoró del género lírico desde una edad temprana cuando la poesía anidó en su alma. Siendo adolescente ganó varios concursos de cuartetas, en directo, con rima preestablecida, organizados por la Radio Nacional de Rumanía (sección Juventud)— ”Radio România Tineret”.

En el año 2002 se establece en España y en 2012 debuta, tras ganar algunos concursos literarios de poesía y relato breve en lengua española. En 2019 recibe el tercer galardón en la sección de poesía de lenguas extranjeras del Premio Clemente Rebora, Roma.

Escribe en rumano y español. Hasta ahora ha publicado dos poemarios (Dimensiones y Egometría), siete libros traducidos y en numerosas revistas y antologías del ámbito nacional e internacional. Sus poemas han sido traducidos al inglés, francés, italiano, chino, griego, árabe y catalán.

 

 

Elisabeta Boțan (Rumânia, 1972), scriitoare, traducătoare și realizatoare de antologii. S-a îndrăgostit de genul liric de la o vârstă fragedă când poezia și-a făcut cuib în sufletul său. Fiind adolescentă a câștigat mai multe concursuri de catrene, în direct, cu rimă prestabilită, organizate de Postul Național de Radio (secțiunea tineret)— Radio România Tineret București.

În anul 2002 se stabilește în Spania și în 2012 debutează, după câștigarea unor concursuri literare de poezie și proză scurtă în limba spaniolă. În   2019 i se acordă, Premiul Clemente Rebora, Roma, la secțiunea poezie străină.

Scrie în română și spaniolă. Până acum a publicat două volume de poezii (Dimensiuni și Egometrie), șapte cărți traduse și în numeroase reviste și antologii din mediul național și internațional. Poemele sale au fost traduse în engleză, franceză, italiană, chineză, greacă, arabă și catalană.